N - Limba Romana

portret 157
Dacă timpul ar mai fi avut răbdare cu Traian Brăileanu, ca să utilizăm o sentinţă
bine cunoscută, cu siguranţă filozoful şi sociologul român şi-ar fi dus până la capăt
toate proiectele. Unul dintre proiectele profesorului cernăuţean care au rămas
la stadiul de manuscris fără să vadă lumina tiparului şi să intre oficial în circulaţie
a fost cel legat de istoria sociologiei, atât a celei universale, cât şi a celei autohtone.
În acest sens, cum spuneam, a rămas în urma lui Traian Brăileanu un masiv
op intitulat Istoria teoriilor sociologice. Volumul, numărând peste 600 de pagini,
a fost şapirografiat de studentul Iosif V. Antohi. Lucrarea reprezintă, de
fapt, un curs de istoria sociologiei ţinut la Universitatea „Regele Carol al
II-lea” din Cernăuţi în anul 1937.
Observăm, citindu-l pe autorul acestui curs, originalitatea modului propriu de
gândire, cercetarea laborioasă, scriitura densă şi totodată captivantă, un spirit
critic pronunţat, o viziune în perfectă concordanţă cu forţa radiografiei pe care
o întreprinde, o dorinţă aproape inenarabilă de a înţelege şi de a se face înţeles.
Traian Brăileanu arată că expunerea teoriilor sociologice poate fi efectuată în
trei moduri: ca parte integrantă într-un tratat de sociologie, pentru lămurirea
diferitor probleme şi precizarea punctului de vedere al autorului respectiv;
ca istorie a literaturii sociologice, sperând a reda o icoană cât mai obiectivă;
în chip de sinteză a celor două puncte de vedere menţionate mai sus, ceea
ce înseamnă o expunere critică şi, în acelaşi timp, cât se poate de completă
atât a teoriilor sociologice, cât şi a autorilor cei mai reprezentativi care le-au
ilustrat. În ceea ce priveşte modul de abordare al lui Traian Brăileanu, acesta
afirmă că va încerca să prezinte care sunt originile şi începuturile sociologiei,
după care va insista asupra celor mai importante sisteme sociologice, efectuând
delimitări în funcţie de caractere extrinseci (mediul de civilizaţie în care
au apărut) şi, într-o parte secundă, după caracterele lor intrinseci, adică după
modul cum înţeleg diferiţi autori să pună problema şi să o rezolve. Dan Dungaciu
remarcă modul interesant al filozofului şi sociologului bucovinean de a
decupa mediul de civilizaţie în care au apărut teoriile sociologice, acesta fiind
în esenţă cel naţional. Prin abordare, afirmă Dungaciu, Brăileanu se apropie
de profesorul de la Chicago, Donald N. Levine, cu menţiunea că ideea acestuia
din urmă este mai elaborată şi mai nuanţată. Nu putem face abstracţie
aici de faptul că volumul sociologului american, Vision of the Sociological Tradition,
este de dată relativ recentă, 1995 6 .
Titularul catedrei de etică, sociologie şi politică din cadrul universităţii cernăuţene
va acorda un spaţiu amplu, pe cuprinsul cursului său, sociologiei din ţări
precum Franţa, Anglia, America, Italia, Cehia, Rusia, Germania sau Belgia. De
asemenea, nu va ignora nici România. Despre sociologia de la noi va susţine că