N - Limba Romana

eminesciana 67
13/24 aprilie 1711, tratatul de la Luţk 26 . Art. I prevedea trecerea Moldovei
de sub umbrela Porţii sub aceea a Rusiei, cu făgăduinţa că, intrată în Moldova
cu oastea, împărăţia va suporta cheltuielile de război (art. II), va garanta
integritatea teritorială şi restituirea de la turci a cetăţilor ocupate militar (art.
XI), asigurând perpetuarea dinastiei Cantemireştilor la tron, câtă vreme se
va arăta credinţă către ţar (art. III), neimpunându-se nici Munteniei domniile.
Tratatul, deşi recunoaşte graniţele cele mai întinse ale Moldovei, răsuflă
peste tot de grija „ocrotirii” principatului, devenind, în acest chip, poarta de
acces a Rusiei către Balcani. Din pricina ruşinoasei înfrângeri de la Stănileşti,
singurul articol care a putut fi îndeplinit a fost al XIV-lea, care prevedea dreptul
lui Cantemir de a se bucura de „ospitalitatea” ţarului în caz de înfrângere.
Tratatul acesta a căzut, dar a rămas pofta de „ocrotire” asupra Moldovei. Pe
de altă parte, sultanul n-a pricopsit Moldova doar cu domniile fanariote, ci,
drept răzbunare, a cucerit, în 1713, cetatea Hotinului cu tot cu teritoriul aferent.
La rândul său, Constantin Brâncoveanu, după cunoscuta bătălie de la Poltava,
i-a promis lui Petru cel Mare ajutor militar contra turcilor, jocul său dublu
determinând Poarta la sechestrarea întregii familii, cu silirea la lepădarea de
credinţa strămoşească, urmată de decapitare. Pierderea dreptului domniilor
pământeşti a fost marea catastrofă din istoria Principatelor. Totodată, Rusia
îşi va întări, treptat, influenţa în Principate, începând chiar de la Petru I, care,
prin Tratatul de la Constantinopol (5 noiembrie 1728), deja îşi asigură asemenea
drepturi asupra creştinilor din Orient. Cu Ecaterina a II-a, „politica
rusească în Orient s-au copt cu desăvârşire” 27 .
În 1769, în războiul cu Turcia, Galiţin ocupă Hotinul, iar în februarie 1770
boierii moldoveni şi munteni se văd nevoiţi să jure credinţă Ecaterinei. De altfel,
ţarina voia o Românie unită de la Nistru la Carpaţi, dar sub protectoratul
ei. Din corespondenţa baronului Francisc Maria Thugut cu prinţul Wenzel
Anton Kaunitz, reiese şi candidatura lui Stanislaus August ca primul rege al
Principatelor Unite, pe atunci Rusia fiind dispusă „cu dragă inimă” să-i lase
ţării peticul de pământ numit Basarabia, adaugă ironic Eminescu.
În ultimul capitol, al şaselea, poetul se ocupă de veacul al XIX-lea. În iunie
1812, Napoleon aştepta să treacă peste Niemen cu o oaste uriaşă de 640.000
de oameni şi 1.370 de tunuri, în vreme ce Alexandru I nu putea opune decât
112.000 de ostaşi: „Spuie oricine drept: Era atunci Rusia în poziţia de a
anexa Basarabia? Când delegaţii ei din Bucureşti aveau avizul de a încheia
pacea cu orice preţ, poate cineva visa că afacerea Basarabiei a fost curată, a fost
o afacere de cucerire?” 28 . Se putea vedea în retragerea grabnică din Moldova
a celor 53.000 de soldaţi de sub comanda lui Mihail Ilarionovici Kutuzov