N - Limba Romana

128 ROMÂNĂ
rul 3 din 12 ianuarie 1930, se publică cele Zece porunci ale moldovenilor în ce
priveşte limba maternă. În termeni actuali, este vorba de educaţia lingvistică
a vorbitorilor, derutaţi şi abrutizaţi de politica ţaristă de deznaţionalizare. De
altfel, în preambul se precizează că „fiecare moldovean trebuie să-şi vorbească
limba lui, oriunde va fi, oriunde va merge. Prin aceasta, el îi va sili şi pe străinii
cu cari trăieşte şi cu cari se întâlneşte să grăiească dulcea limbă moldovenească”.
Iată cele zece porunci, formulate clar şi concis:
„1. Toată viaţa şi înaintea oricărui graiu vorbeşte numai moldoveneşte.
2. Vorbeşte moldoveneşte acasă, cu nevasta şi copiii tăi, cu prietenii şi cu oricine,
chiar şi cu un străin. Căci se cuvine ca străinul să-ţi înveţe limba ta, iar
nu tu pe a lui.
3. Creşte-ţi copiii tăi în dragostea graiului moldovenesc. Învaţă-i să vorbească
şi să iubească limba mamei.
4. Fereşte-te de şcolile străinilor. Nu-ţi da copiii la şcolile unde nu se învaţă
în limba şi graiul tău.
5. Cumpără numai cărţi şi gazete scrise în graiul tău. Căci dacă ceteşti de cele
scrise în altă limbă, te pierzi şi tu, şi copiii tăi. Cetind cărţi şi gazete ce nu sunt
scrise în graiul tău, îţi vinzi sufletul străinilor. Iar odată cu asta ţi-ai vândut şi
trupul, şi munca, şi agoniseala ta.
6. La orice petrecere, la orice adunare, oriunde, şi în sat ca şi la oraş, vorbeşte
numai moldoveneşte. Caută totdeauna să vorbeşti frumos şi lămurit. Ca să
fii înţeles. Las’să simtă cel de altă limbă că tu, moldovene, eşti stăpân aci! Şi
limba ta trebuie să o vorbească oricare, oricine ar fi el!
7. Oricui scrii ceva, scrie numai în limba ta. Nu uita niciodată să scrii cât se
poate de frumos şi citeţ, ca să te înţeleagă bine cel care-ţi primeşte scrisoarea.
8. Dacă comanzi marfă, ori de unde (chiar şi din străinătate), scrie în limba ta,
căci câştigul deschide urechile şi ascute limba. Numele mărfurilor scrie-le în
limba ta. Las’să-ţi înveţe străinul limba, dacă doreşte să câştige de pe urma ta.
9. Nu cumpăra decât de la prăvăliile unde se foloseşte graiul tău şi în vorbă,
şi în scris.
10. Cu slujbaşii statului, moldovanul nu trebuie să vorbească decât în graiul
său moldovenesc-românesc.
Făcând aşa, oricare străin va cunoaşte că trebuie să-ţi dea cinstea ce ţi se cuvine,
căci va vedea că îţi iubeşti ţara şi neamul” 18 .
Cât priveşte sintagma grai moldovenesc-românesc, este limpede că la vremea
respectivă nu se punea problema a două graiuri diferite, ci echivalente.