N - Limba Romana

130 ROMÂNĂ
viitor tren în loc de zug sau poiezd, soldat în loc de cătană sau muscal, chibrit în
loc de ţârnic, santinelă în loc de vardă sau postovoi” 23 .
În textele cu tematică lingvistică publicate de Agârbiceanu în „Cuvânt Moldovenesc”
se evidenţiază ideea că problema limbii este una centrală: impunerea
limbii române în societate şi educarea conştiinţei lingvistice la basarabeni
nu constituie doar imperative moderne, ce ţin de progresul oricărei ţări
civilizate, ci condiţii indispensabile pentru dezvoltarea culturii româneşti în
general, care va putea fi întemeiată doar odată cu intrarea în drepturi depline
a limbii române. Şi dimpotrivă, ne avertizează prozatorul ardelean, odată cu
pierderea graiului străbun ne pândeşte şi pericolul deznaţionalizării.
Situaţia lingvistică era una diglosică (cf. Lidia Colesnic-Codreanca, 2002). Colaboratorii
ziarului „Cuvânt Moldovenesc” au înţeles că primul pas era captarea
atenţiei asupra necesităţii folosirii / utilizării limbii materne, adică ei trebuiau
să-i facă conştienţi pe basarabeni şi de prestigiul înalt al limbii române (în comparaţie
cu cel al limbii ruse, deoarece funcţionarii ţarişti impuseseră pe toate căile
limba rusă, contribuind astfel la diminuarea prestigiului limbii române). În
acest sens, este invocat şi poetul martir Alexei Mateevici care devine spiritul tutelar
al publicaţiei „Cuvânt Moldovenesc”. Personalitatea poetului este adusă în
prim-plan atât prin evocarea sa directă, cât şi prin parafrazări ale poemului Limba
noastră, devenit astăzi imn naţional al Republicii Moldova. Astfel, în două
numere consecutive – nr. 45 şi 46 (1 noiembrie şi 8 noiembrie 1931) – ziarul
publică materiale de la festivalul comemorativ Alexei Mateevici. Pe lângă note
biografice şi creaţii ale poetului, sunt reproduse şi texte cu caracter evocativ.
Dintre acestea, merită să menţionăm conferinţa Amintiri despre Părintele poet
A. Mateevici, ţinută de Elena Alistar Romanescu, directoarea Şcolii Eparhiale
de fete din Chişinău, cu prilejul festivalului comemorativ, organizat de Astra
basarabeană în data de 25 octombrie 1931 la Chişinău, care evocă momentul
în care Mateevici a recitat Limba noastră în iunie 1917, la congresul învăţătorilor
din Basarabia: „Simt şi azi fiorul care mi-a pătruns toate fibrele sufleteşti.
Fără să vreau m-am uitat în sală, i-am văzut pe toţi moldovenii adânc impresionaţi
şi mi-am zis: dragostea pentru limba noastră există în noi toţi, deşi mulţi
încă vorbesc ruseşte. Şi chiar atunci am început eu a vorbi numai româneşte,
întrebuinţând limba rusă numai în cazuri de forţă majoră” 24 .
Cu aceeaşi ocazie, Constantin Mâţu publică un poem dedicat poetului, imitându-l
până şi în structura metrică a versurilor. Luând ca motto celebrele
versuri „Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii”, autorul continuă:
„Iată versul ce alintă, / Versul sfintelor predanii... / Limba noastră, limba
sfântă / Ai cântat, ca o comoară, / Versul tău şi astăzi cântă, / O vioară veche,
rară... / De la noi te-ai dus devreme, / Prea de vreme, dragă frate, / Astăzi,