N - Limba Romana

118 ROMÂNĂ
eclipse
nu vreau să dispară scrisul meu atât de urât
sughite nuferi neintenţionat sunt doar o copilă care scrie urât
care nu a scris şi poate nu va scrie niciodată caligrafic
vreau să uit că scriu cu degetele îmbrăţişate atât de stângaci
că mă scriu atât de că ne scriu atât de
rar atât de mult îmi plac nuferii de pe marginea cerului
ancora se îneacă în clepsidră nu mai e timp
se împletesc ţărmurile podeaua rămâne desculţă
sub picioarele mele apa înghite corăbiile noastre
suntem un infinit naufragiu
ne înecăm ne umplem plămânii unul cu altul
simulăm un alt apus din necesitatea de a nu ne expira
ne sufocăm nu mai încăpem în noi
să stingă cineva lumina ne-am fript retina
încercând să ne iubim
(Pseudo)singurătăţi
sau un alt episod cu Nastia
Nastia
şi-a delimitat
o (pseudo)lume
cât un container cu scamatorii
în care nu sunt oameni care strâng castani de pe jos
în care nu se rostogolesc castani strângând tristeţile oamenilor de pe jos
în care nu sunt
în care nu se
Nastia
uneori are prea multe întrebări
dar azi
i-a crăpat tăcerea pe buze
aşezând în straturi
o dimensiune