N - Limba Romana

criticĂ, eseu 89
Scrieri: Vamă pentru speranţă, Editura Literatura Artistică, Chişinău, 1983; Dincolo de
formule, Editura Cartea Moldovenească, Chişinău, 1984; Bună dimineaţa, ziuă!, Editura
Literatura Artistică, Chişinău, 1985; Viitorul ca moştenire, Editura Hyperion, Chişinău,
1992; Garderoba veselă, Editura Literatura Artistică, Chişinău, 1988; Editura Princeps,
2007; Rondelurile călătorului, Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău, 1997; Alfabetul pe
portativ, Editura Litera, Chişinău, 1998, coautor; Semaforul, alcătuitor şi coautor, Editura
Serebia, Chişinău, 2000; Zodia Zimbrului, Editura Literatura Artistică, Chişinău,
1991; Editura Augusta, Timişoara, 2004; Mâine va fi ieri, Editura Augusta, Timişoara,
2004; Cuibul soarelui, Editura Augusta, Timişoara, 2003; Necuprinsul punctului, Editura
Pontos, Chişinău, 2005.
Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1975), debutul editorial
fiind, în 1983, Vamă pentru speranţă, urmat de Viitorul ca moştenire
(1992). Este autor a numeroase cărţi de poezie, proză şi publicistică. Versul
„colorat, muzical, bărbătesc şi duios, înţelept şi naiv, zburdalnic şi plin de largheţe”,
turnat cu multă migală în forme fixe consacrate, aflat „într-o vecinătate
deloc supărătoare cu versul alb şi cel liber”, metafora utilizată nu doar ca
atribut de decor, – aceste trăsături ale poeziei lui Ion Anton, „un întârziat” în
ceea ce priveşte debutul editorial, în raport cu scriitorii de aceeaşi vârstă, sunt
desprinse de către poetul Gheorghe Vodă în cuvântul înainte la cartea de
debut, Vamă pentru speranţă. Victor Teleucă, menţionând că există scriitori
care nu fac neapărat parte din anumite grupări, îl situează pe Ion Anton „între
real şi realitate”, prin „real” înţelegând „o formă existenţială”, iar prin „realitate”
– „un dat social”. Criticului Tudor Paladi îi atrag atenţia „cultul firescului”
şi „meditaţiile mozaicale” din scrisul lui Ion Anton. Alina Nour menţionează
că în volumul Mâine va fi ieri „însuşi sentimentul de iubire este un fel de erou
principal, care, într-o manieră existenţialistă, are menirea să-i poarte pe El şi
pe Ea prin crunta realitate a vieţii cotidiene, banală şi prozaică, dar şi romantică
pentru cel care vrea şi are darul să viseze existând”.
Alimentată din arsenalul unui sistem imagistic foarte productiv în poezia basarabeană
a anilor ’60-’70, atmosfera metaforizantă a versurilor lui Ion Anton,
pusă şi în serviciul ideologiei momentului, se va orienta, ulterior, şi spre
valorile unui umanism primar, de acasă, spre legătura plugarului cu glia etc.
Astfel, după 1989, convertit la modul metaforic, faptul istoric real îi prilejuieşte
lui Ion Anton, în bucata Afganistan, lecţii amare, developarea aptitudinilor
sale de a recrea atmosfera folclorizantă, din Mioriţa, având alţi termeni ai
ecuaţiei, locul „mândrului ciobănel”, „tras printr-un inel” fiind luat de către
un tânăr ostaş din Sudul Basarabiei, căzut în Afganistan: „Vă daţi seama că la
nunta mea, / Ca în balada „Mioriţa”, / „A căzut o stea”, / Doi amici / ostaşi, /
Îmi sunt de nănaşi. / Vorniceii – ce clipă păgână! / Poartă panglici negre la