Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

I.4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
I.4.1. PERFORMANŢA GENERALĂ
PERFORMANŢA GENERALĂ ESTE MODESTĂ.
Se observă că performanţa generală pe arena ştiinţifică internaţională
a României, este slabă în comparaţie cu alte ţări europene. În cazul
raportării indicatorilor la populaţie, România se situează pe ultimele locuri
pe plan european în privinţa publicaţiilor ISI, a brevetelor acordate de
principalele oficii de brevete din lume; de asemenea, se situează pe poziţii
codaşe în privinţa indicelui compozit de inovare. Se constată o performanţă
slabă a cercetării aplicative şi dezvoltării, evidenţiată prin numărul mic de
brevete, în condiţiile în care în anii trecuţi principala destinaţie a fondurilor
pentru cercetare a fost PNCDI, program ce a finanţat în principal această
componentă a CDI. Sunt necesare creşteri rapide ale performanţei
ştiinţifice, de până la 10 ori, pentru integrarea României în Aria de
Cercetare Europeană şi asigurarea competitivităţii economice viitoare a
ţării. Aceste creşteri sunt posibile prin:
restructurarea sistemului CDI;
creşterea fondurilor alocate cercetării;
crearea de infrastructuri naţionale pentru aparatura şi tehnicile
complexe al căror cost depăşeşte posibilităţile unei instituţii
individuale, şi exploatarea mai bună a BCUM - urilor existente;
creşterea resurselor umane competitive pe plan internaţional, inclusiv
prin măsuri de atragere a cercetătorilor şi studenţilor români din
străinătate, de atragere spre ştiinţă a tinerelor talente;
alocarea eficientă a fondurilor pe baza criteriilor de performanţă
recunoscute pe plan internaţional;
I.4.2. PERFORMANŢA INSTITUŢIONALĂ
EXISTĂ INSTITUŢII PERFORMANTE ŞI INSTITUŢII CU REZULTATE MEDIOCRE.
Conform analizei de mai sus, în cadrul tuturor categoriilor de instituţii
din sistemul de stat de cercetare există atât instituţii relativ performante, cât
şi instituţii ale căror performanţe le justifică cu greu existenţa. Cu toate
acestea, de multe ori şi instituţiile fără rezultate recunoscute pe plan
internaţional sau cu valoare pe piaţă, beneficiază de finanţare publică în
aceleaşi condiţii cu cele performante. Aceasta duce la cheltuirea ineficientă
a fondurilor bugetare disponibile pentru cercetare. Doar 20 de instituţii (9
universităţi, 6 INCD-uri - dintre care 5 din fizică, şi 5 institute ale
Academiei), din cele peste 900 care declară că au o activitate de
cercetare-dezvoltare, produc peste 70% din rezultatele ştiinţifice
recunoscute pe plan internaţional (articole ISI). Există multe universităţi
care nu au activitate reală de cercetare, şi deci care ar trebui să nu
164