Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

I.1. PERFORMANŢELE SISTEMULUI CDI ROMÂNESC ÎN CONTEXT
INTERNAŢIONAL
I.1.1. EVALUAREA PERFORMANŢELOR SISTEMULUI CD ROMÂNESC PE BAZA
DATELOR ISI
Aşa cum afirmam mai sus, cercetarea are drept scop obţinerea de
noi cunoştinţe.
Cercetarea de bază (numită uneori cercetare fundamentală) a devenit
din ce în ce mai complexă, mai sofisticată şi mai costisitoare. De aceea,
finanţarea ştiinţei din bani publici a început sa fie pusă sub semnul
întrebării şi se aud voci care cer justificarea cheltuielilor. Prin glasul
politicienilor, publicul a început să ceară rezultate palpabile în schimbul
banilor investiţi în cercetare, iar ca rezultat în mai multe ţări avansate se
cere din ce în ce mai des ca cercetarea ştiinţifică să aibă relevanţă socială,
să fie utilă, să aducă foloase imediate societăţii. Numeroşi oameni de
ştiinţă, inclusiv laureaţi ai premiului Nobel, au reacţionat subliniind
importanţa cercetării fundamentale, ale cărei rezultate în economie nu se
văd imediat. Aşadar, este cercetarea fundamentală un lux sau o necesitate
pentru o ţară cu resurse limitate, ca România? Răspunsul ferm că este o
necesitate este justificat prin argumentele care urmează 1 .
Cercetarea fundamentală este în primul rând sursă de cunoştinţe.
Este necesar un volum deloc neglijabil de cercetare fundamentală pentru
ca o parte să devină util pentru societate, într-un viitor mai mult sau mai
puţin apropiat. Cercetarea fundamentală creează baza de date din care vor
rezulta aplicaţiile. Fenomenul este deosebit de evident în SUA, unde
tehnologiile cele mai avansate sunt cultivate în firme adeseori mici şi
mijlocii, create în imediata vecinătate a marilor universităţi, pe baza
ultimelor descoperiri ştiinţifice ale acestora. Exemple oferă mai ales
biotehnologia, informatica, electronica şi alte domenii de vârf.
În al doilea rând, cercetarea fundamentală este o şcoală. Specialiştii
de înaltă calificare se formează mai ales în cadrul doctoratului şi a studiilor
postdoctorale, care se bazează pe cercetare fundamentală. Nu există
şcoală mai bună decât cercetarea fundamentală, în care viitorul specialist
să vină în contact cu cele mai recente preocupări şi realizări ale ştiinţei, să
înveţe tehnicile de informare şi documentare, să cunoască posibilităţile şi
mânuirea aparaturii cea mai avansată, să câştige experienţă în
soluţionarea problemelor, organizarea, interpretarea şi prezentarea datelor.
Dacă transpunem valoarea acestor cunoştinţe de la individ la
colectivităţile mai mari, de exemplu la nivelul unor ţări, se constată că
1 I. Haiduc, Cercetarea fundamentală şi dezvoltarea economică, Academica, Anul VIII, Nr. 6
(90) Aprilie, 1998, p. 27.
18