Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

există alţi indicatori de eficienţă superiori. Multe studii demonstrează că
există un randament descrescător al cheltuielilor de cercetare peste un
anumit nivel şi o eficienţă sporită a actului de inovare prin raportare la actul
de cercetare.
F. Majoritatea cheltuielilor cu CDI sunt destinate costului forţei de muncă
de cercetare, ceea ce face ca resursele umane să fie în centrul dezbaterilor
şi să fie considerate, în economiile dezvoltate, drept resursa principală, cu
precădere atunci când se discută calitatea activităţii de CDI. În ultimele trei
decenii, a crescut foarte mult mobilitatea cercetătorilor pe plan
internaţional, astfel încât mobilitatea acestora este mult superioară celei a
forţei de muncă globale, facilitând aşa numita „fuga a creierelor” către
economiile dezvoltate.
G. Simultan, a avut loc o internaţionalizare a activităţilor de cercetaredezvoltare,
urmare, în principal, globalizării economiei mondiale, dominată,
în multe sectoare, de companiile multinaţionale. Este demonstrat că ceea
ce atrage investiţia în CDI în alte ţări nu este costul mai scăzut al forţei de
muncă, ci calitatea resurselor umane de cercetare şi permisivitatea
mediului de afaceri faţă de aceste activităţi. Uniunea Europeană a pierdut
atractivitatea sa ca piaţă de cercetare în ultimii ani, în concurenţa cu
economia SUA sau cu economiile în plină dezvoltare ale Chinei şi Indiei.
H. În sectorul privat, a crescut ponderea activităţii de CDI din sectoarele
de servicii în ultimii ani, atingând, în unele economii dezvoltate, ponderi de
peste 30% (Canada, Irlanda) sau apropiate de 30% (SUA), pondere care a
rămas destul de scăzuta în UE (sub 20%). Această tendinţă este legată de
dezvoltarea tehnologiei informaţiei, în special de cea a sectorului de servicii
de software, de telecomunicaţii, dar şi de cerinţele sectorului serviciilor de
sănătate. Cele mai mari sume investite în CDI pe plan mondial sunt în
sectoare precum: industria de automobile, industria de tehnologie a
informaţiei şi a comunicaţiilor, industria farmaceutică şi biotehnologia.
I. În designul politicii de CDI, alături de aspecte tehnice (gen bune
practici, tendinţe pe plan mondial, oportunităţi de finanţare şi de networking
bi- sau multilateral) se iau in consideraţie, în majoritatea statelor intensive
în cercetare, câteva concepte „teoretice” cum ar fi:
paradigma „ştiinţei post-academice” din care derivă nevoia de transdisciplinaritate
şi de conectare la realităţile societăţii pe plan naţional
şi mondial;
economia bazată pe cunoaştere şi „noua economie” care impun o
abordare sistemică a triunghiului cunoaşterii (cercetare-inovareeducaţie)
523