Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

Figura II.1.6.b. Distribuţia pe plan naţional a unităţilor de cercetare pe tipuri de
instituţii
Legendă:10 - Institute Naţionale de CDI, 11 - Institute, centre sau staţiuni de cercetare ale
Academiei Romane şi ale Academiilor de ramura, 12 - Institute de Învăţământ Superior
acreditate sau structuri ale acestora, 13 - Institute sau centre de cercetare-dezvoltare
organizate in cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi regiilor autonome de
interes naţional, 20 - Institute, centre sau staţiuni de CD organizate in cadrul instituţiilor
publice, 21 - Institute sau centre de CD organizate in cadrul societăţilor şi/sau companiilor
naţionale şi regiilor autonome sau ale administraţiei publice centrale şi locale; 30 - Societăţi
comerciale; 31 - Entităţi asociative (asociaţii, fundaţii).
Sursa: Bază de date WP2 - Raport Evaluarea Stării Actuale Sistemului CDI, 2005 (pentru
valori absolute vezi tabelul II.1.2).
În cazul clasificării OECD unităţile de Cercetare-Dezvoltare sunt
incluse în patru categorii din care pondere de 69% o are Sectorul
întreprinderilor, urmată de Sectorul guvernamental şi Sectorul
învăţământului superior cu 16%, respectiv 11%. Cea mai mică pondere o
are sectorul privat non-profit (4%).
B.1. Unităţi de drept public cu personalitate juridică.
a. Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare.
Institutele naţionale de CD au avut o evoluţie similară în perioada
post-comunistă. Înainte de 1989 au fost finanţate în totalitate de la buget,
dar după 1989 fondurile alocate au fost reduse, ca urmare a fost redus
foarte mult şi personalul (dacă în perioada comunistă un institut ajungea la
peste 2000 de angajaţi, acum sunt foarte puţine cele care au mai mult de
200). Traiectoria acestor institute este foarte diferită, unele au fost
189