Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

V.4. LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE
INTELECTUALĂ (DPI)
România are o veche tradiţie în reglementarea DPI. Prima lege în
domeniu a fost legea mărcilor de fabrică şi de comerţ adoptată de
Parlament în 1879, urmată de legea brevetelor din 1906, când s-a înfiinţat
şi primul organ naţional de protecţie a invenţiilor, Biroul Brevetelor,
precursorul OSIM.
Din punct de vedere al contextului legislativ internaţional în domeniul
DPI, România este bine ancorată în cadrul legal format de tratatele şi
convenţiile internaţionale Reglementările generale au fost preluate şi
implementate la nivelul legislaţiei specifice. În legislaţia domeniului CDI
exista încă o serie restricţionări care trebuie înlăturate.
V.4.1. COM PATIBILITATEA CU LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ
Din punctul de vedere al compatibilităţii legislaţiei interne cu legislaţia
UE se pot trage următoarele concluzii:
Legislaţia internă este în mare parte compatibilă cu cea europeană şi
internaţională la nivelul convenţiilor internaţionale, respectiv al tratatelor pe
diverse domenii ale DPI.
Punctul slab al sistemului DPI din România îl reprezintă lipsa cadrului
normativ şi psiho-social favorabil dezvoltării şi valorificării drepturilor de
proprietate intelectuală.
Având în vedere iminenţa integrării în spaţiul U.E. se constată o
concentrare a eforturilor de reglementare către Uniunea Europeana,
ignorându-se restul lumii.
Dacă prin semnarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la
Berna, România a aderat la cadrul general de reglementare în domeniul
drepturilor de proprietate industrială şi al drepturilor de autor, cunoaşterea
şi aplicarea acestor tratate este insuficientă, uneori lipsind cu desăvârşire.
La nivel de principii ale DPI este de menţionat:
principiul recunoaşterii şi protecţiei reciproce a DPI pe teritoriul
statelor semnatare;
principiul egalităţii de tratament pentru titularii de DPI pe teritoriul
statelor semnatare ca o condiţie sine qua non a aplicabilităţii tratatelor.
Experienţa Europeană, ancorată în tradiţiile şi cultura naţională a
statelor fondatoare a considerat dintotdeauna că domeniul drepturilor de
proprietate intelectuală este important din următoarele motive:
- asigură o protecţie a creaţiei individuale şi stimulează noul şi
inventivitatea la nivel individual sau colectiv;
571