Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

duce la crearea de noi produse şi servicii -, de efectele de antrenare
(spillovers) şi de efectul de diseminare rezultat din importul de tehnologie şi
din prezenţa firmelor multinaţionale 155 .
Există două mari tendinţe mondiale, cu efecte vizibile asupra
economiei, societăţii şi CDI: a) internaţionalizarea factorilor de producţie şi
globalizarea afacerilor, prin liberalizarea comerţului şi eliminarea progresivă
a barierelor legislative în calea acestuia şi b) revoluţia TIC.
Cât priveşte prima tendinţă, aceasta - deoarece deschide noi pieţe de
bunuri şi servicii, elimină barierele comerciale, păstrează un anumit control
asupra preţurilor şi ieftineşte forţa de muncă - înseamnă creşterea cererii şi
ofertei mondiale de bunuri, servicii şi forţă de muncă şi participarea comună
la creşterea economică mondială. Creşterea internaţionalizării factorilor de
producţie şi accelerarea competiţiei internaţionale au ca efect
internaţionalizarea CDI şi schimbări importante în managementul CDI al
firmelor şi în politicile guvernamentale de CDI.
În ultimii ani, avantajul competitiv al economiilor dezvoltate a provenit
mai ales din orientarea lor către acele sectoare în care cunoaşterea,
cercetarea şi inovarea joacă un rol determinant. Ca urmare, în majoritatea
statelor europene, activitatea CDI este deja recunoscută ca fiind un motor
al dezvoltării socio-economice, în timp ce îmbunătăţirea calităţii sistemelor
naţionale de inovare este percepută ca o necesitate în atingerea unui grad
de competitivitate egal sau superior altor economii ale lumii. La rândul lor,
sistemul educaţional şi cel al organizării activităţii ştiinţifice sunt privite drept
generatori de inovare, alături de gradul de dezvoltare al climatului de
afaceri (abilităţile antreprenoriale şi sistemul de management al riscului).
Revoluţia ICT şi „digitalizarea” informaţiei şi a tehnologiei stimulează
investiţiile de capital - prin crearea de noi industrii şi companii - şi creşte
interconectarea orizontală. Revoluţia ICT mai înseamnă dematerializarea
creşterii economice, prin creşterea ponderii activelor „intangibile” (idei,
informaţii, networking, matrice tehnologice etc.), a comunicaţiilor şi a
serviciilor.
Unele studii empirice subliniază trei efecte ale ICT asupra creşterii
economice şi a productivităţii muncii:
contribuţia la dezvoltarea capitalului: investiţiile în ICT pot contribui la
creşterea stocului de capital aflat la dispoziţia angajaţilor;
creşterea productivităţii reale în sectorul ICT: schimbările tehnologice
rapide în producerea de bunuri şi servicii ICT duc la creşterea productivităţii
155
Comisia Europeană, Towards a European Research Area: Science, Technology and
Innovation. Key Figures 2005.
411