Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

B. Design-ul politicii de CDI trebuie sa nu piardă din vedere conectarea
regândirii sistemului de politici cu restructurarea corespunzătoare a
sistemului instituţional.
Astfel:
B.1. Implementarea unor politici de CDI de succes trebuie bazată pe
crearea unui cadru instituţional centralizat 230 de monitorizare, analiză şi
sincronizare a acestor politici. În toate ţările unde au existat rezultate bune
în activitatea CDI - recent - au fost luate măsuri concertate între toţi factorii
de decizie şi, în majoritatea cazurilor, a existat o oarecare centralizare sub
monitorizarea guvernului.
Exemple de organisme însărcinate cu informarea şi monitorizarea
centralizată sunt:
Irish Council for Science, Technology and Innovation (Irlanda), Oficiul
Naţional pentru Cercetare şi Tehnologie şi Fondul pentru Cercetare şi
Inovare Tehnologică (Ungaria), Science and Technology Policy Council şi
TEKES (Finlanda) etc. (vezi fişe de ţară, organigrame sistem CDI, raport
R4 extern).
B.2. Se impune existenţa unei viziuni clare pe termen mediu-lung în
legătură cu cine şi cum trebuie să gestioneze resursele din sistemul de
CDI.
Se pot identifica două planuri de restructurare:
B.2.1. La nivel orizontal, se impune necesitatea conectării alocării de
resurse cu rezultatele monitorizării şi deciziile de stabilire a priorităţilor, în
condiţii colaborative non-ierarhice.
Exemple de măsuri propuse în acest sens:
propunerile venite de la diferiţi finanţatori publici să fie centralizate
iniţial la nivel de organism de monitorizare şi apoi transmise la MFP în mod
unitar. Invers, analizele de eficienţă necesită alocarea de fonduri speciale
de cercetare pentru realizarea lor;
230
Centralizare nu înseamnă decizie unică, ci decizie democratică, cu consultarea şi
implicarea actorilor interesaţi prin informare centralizată uşor accesibilă şi permanenta
monitorizare centralizată. Decizia aparţine celor care fac inovare şi cercetare-dezvoltare în
ceea ce priveşte organizarea activităţii CDI, în limitele stabilite (decise) de finanţatori la
modul global. Altfel spus, finanţatorul stabileşte doar priorităţile (domeniile) de cercetare şi
nişte limite pentru resursa totală; prestatorul de CDI are autonomie deplină în împărţirea pe
categorii a bugetului proiectului de cercetare sau al programului inovativ. Politicile
economice legate de CDI trebuie să fie descentralizate la nivel de actori CDI (separat sector
public şi privat, de exemplu: MEC sector public/ programe de cercetare naţionale, MIND
sector privat/ ajutoare de stat, MFP coordonare buget/ fonduri structurale, politică regională
autonomă), dar să existe un organism unic de monitorizare, care să se subordoneze direct
Guvernului.
517