Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

a intrat în etapa de maturizare în dezvoltarea societăţii informaţionale,
România aflându-se în primul stadiu de implementare, respectiv cel
destinat asigurării reţelelor de comunicaţii de bază. Astfel, conform EITO
(2005), cheltuielile pentru pachete software şi servicii TI au reprezentat, în
2004, doar 24% din piaţa TI din România. Cu toate acestea, piaţa de
servicii TI a înregistrat o creştere de 19,8% în 2004 şi, conform estimărilor
EITO (2005) este de aşteptat acelaşi ritm în următorii 2 ani.
Investiţiile în TI în România sunt de 10 ori mai mici decât media UE
lărgite (Figura III.1.8.), iar cheltuielile de telecomunicaţii abia depăşesc o
treime din media UE (25).
III. 2. CAPITALUL EDUCAŢIONAL ŞI OFERTA EDUCAŢIEI TERŢIARE
Indicatorii capitalului uman au o importanţă majoră în explicarea şi
proiectarea dezvoltării economice şi sociale a unei ţări sau regiuni. În plus,
oferta educaţională este un factor foarte important pentru performanţele
sistemului CDI.
III.2.1. NIVELUL EDUCAŢIONAL. COMPARAŢII CU UE ŞI DISPARITĂŢI REGIONALE
Studiile teoretice menţionează ca principale componente ale
dezvoltării capitalului uman educaţia şcolară, formarea profesională pe
parcursul vieţii active şi investiţiile în starea de sănătate (Becker, 1997 citat
de Sandu, 1999:132). Din motive pragmatice, cel mai adesea datorate
accesibilităţii datelor, analizele concrete se axează pe indicatorii educaţiei
şcolare. Abordarea în termeni de capital uman este deosebit de utilă pentru
comparaţiile internaţionale, ca şi pentru analizele regionale.
Măsurarea stocului de învăţământ se face de regulă prin ponderea
absolvenţilor care au cel puţin studii secundare superioare 120 în totalul
populaţiei sau al unui segment de vârstă din populaţia unităţii teritoriale
considerate. Acest indicator exprimă potenţialul unei societăţi sau al unei
comunităţi de a absorbi şi aplica noile cunoştinţe şi tehnologii. Publicaţia
Towards a European Research Area 121 subliniază că economia bazată pe
cunoaştere nu depinde exclusiv de existenţa unui număr suficient de
absolvenţi de învăţământ superior, ci şi de ponderea unei categorii mai
largi, formate din persoane care au absolvit cel puţin studii secundare
superioare. Aceste date oferă o imagine mai cuprinzătoare asupra
resurselor umane dintr-o anumită ţară şi/sau regiune (EC, 2003).
120
Studiile secundare superioare includ: liceu, şcoli profesionale şi de ucenici (cf. INS,
2005).
121
European Commission (2003), Towards a Europe Research Area. Science, Technology
and Innovation, Luxembourg.
348