Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

numărului de studenţi la masterat s-a manifestat pregnant în perioada
1995/1996 şi 2002/2003 şi a condus la dublarea efectivului. În 2003/2004
s-a înregistrat însă o scădere semnificativă, numărul studenţilor coborând
sub cel din 1996/1997 (World Bank, 2004). Programele masterale nu sunt
supuse acreditării şi nu au avut criterii sau standarde clare de performanţă.
Ele au răspuns nevoii de formare în domenii interdisciplinare, dar este puţin
probabil că toate programele au avut şi resursele de competenţă necesare.
Masteratele nu beneficiază de o recunoaştere formală pe piaţa muncii,
ceea ce poate explica şi recenta reducere a cererii pentru acest tip de
studii. Fără o analiză concretă nu se poate aprecia contribuţia studiilor
masterale la formarea abilităţilor pentru cercetare.
Figura III.2.7. Dinamica studenţilor la masterat şi doctorat
Sursa: INS, 2004 apud WB, 2004, p.25.
Dinamica numărului de doctoranzi a fost constant pozitivă şi a condus
între anii 1995/1996 şi 2003/2004 la o creştere de peste 6 ori a celor
înscrişi în aceste programe. Este discutabil dacă acest salt cantitativ a avut
susţinerea logistică necesară. Un dezavantaj major al studiilor doctorale
este numărul mare al studenţilor din programele fără frecvenţă Deşi
ponderea doctoranzilor cu frecvenţă a crescut de 3 ori între 1996 şi 2001,
ea rămâne extrem de scăzută: 6,7%.
În condiţiile în care peste 90% dintre doctoranzi sunt în regim de fără
frecvenţă, nu se poate vorbi de o reală schimbare a raportului dintre
programele fără frecvenţă şi cele cu frecvenţă. Tendinţa de creştere a celor
din urmă s-a accentuat după 2001, dar ponderea lor redusă continuă să fie
un „punct slab” al studiilor doctorale din România.
359