Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

B. Puncte slabe (pe plan internaţional):
majoritatea investiţiilor în CD sunt finanţate de sectorul privat şi sunt
concentrate în câteva sectoare economice şi de asemenea concentrate în
marile firme multinaţionale;
legătura dintre sectorul public si cel privat, precum şi legăturile
acestora cu lumea academică (universitară) sunt slabe în majoritatea
statelor lumii, iar pârghiile de natură financiară care pot întări aceste
legături sunt subiectul unor legislaţii care nu permit subvenţionări, ajutoare
de stat şi transferuri care să distorsioneze funcţionarea pieţei libere într-un
anumit sector;
timpul în care o măsură politică de sprijinire a sistemului educaţional
sau o măsură de restructurare-reorganizare a sistemului de CDI furnizează
rezultate concludente şi eficiente depăşeşte în general un ciclu electoral,
ceea ce face ca politicile de CDI să fie supuse schimbărilor, înainte ca
efectele lor să fie pe deplin edificate.
B.1. Puncte slabe - România:
în ultimii patru ani, de când economia a început să crească într-un ritm
mediu anual înalt, cheltuielile cu CD nu au crescut într-un ritm superior,
astfel încât ponderea lor în PIB a rămas foarte scăzută, la nivelul de 0,4%
din PIB. Ultimul raport al Comisiei, DG ENTR, Innovation Scoreboard,
publicat în decembrie 2005, arată că România continuă să se menţină pe
penultima poziţie între toate cele 33 de state luate în considerare la
indicatorul compus privind mediul inovativ, Summary Innovation Index. Mai
mult, poziţia ţării noastre în ultimii ani s-a înrăutăţit, pe ansamblu;
legăturile dintre sectorul public, cel privat şi mediul
academic/universitar sunt slabe. Participarea universităţilor, politehnicilor, şi
a institutelor de CD în cooperări internaţionale şi reţele de cercetare este
scăzută;
există o slabă corelare între politica CDI şi cea industrială (în general,
caracteristica multor state europene). În lipsa unui lobby adecvat,
vizibilitatea rezultatelor măsurilor politicii CDI este sub media politicilor
economice şi dezbaterile asupra acestui sector puţine si fără ecou;
sistemul de CDI este fragmentat atât din punct de vedere instituţional,
cât şi pe sectoare de activitate. Se remarcă de asemenea lipsa coordonării
între factorii de decizie din politica CDI pentru conceperea şi
implementarea de politici de CDI orizontale;
până în 1999 nu s-a pus problema dezvoltării unei strategii naţionale
în domeniul CDI. Până în 2003-2004, nu s-a reuşit implementarea unui
asemenea program cu vizibilitate politică adecvată. Ritmul reformei CDI
este relativ lent şi influenţa instituţiilor intermediare este limitată;
514