Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

acordarea unei atenţii sporite şi alocarea unor resurse
corespunzătoare comunicării, „marketingului în cercetare” şi “catalizatorilor
de cunoaştere” pentru a putea exploata în condiţii optime efectele benefice
ale efectului de reţea (prin dezvoltarea de sisteme ICT performante şi
funcţionale, prin reţele bine puse la punct de multiplicatori de informaţie
etc.);
atitudine anticipativă: de ex. studierea reglementărilor preconizate a
se adopta la nivelul UE în diferite domenii şi anticiparea atât a impactului
pe care acestea îl pot avea, cât, mai ales, a oportunităţilor pe care acestea
le reprezintă pentru anumite domenii;
depăşirea fragmentării actualei scheme directe de finanţare prin
implementarea unei scheme de stimulente fiscale pentru CDI sau
combinarea amândurora.
C. Actuala structură a sistemului de CDI din România este diferită de
cele din majoritatea economiilor dezvoltate şi încă suferă de moştenirea
trecutului. Avem institute de cercetare ale Academiei, institute foste de
ramură, recent privatizate, universităţi - multe cu laboratoare de cercetare
în formare, puţine organisme private de CDI autohtone formate spontan
prin forţe proprii. Studierea exemplelor de bună practică şi analiza mai ales
a acelor ţări cu care există similitudini ca număr de populaţie, grad de
dezvoltare etc. şi cu care avem relaţii de colaborare şi economice
privilegiate (în studiu, Polonia, SUA, Estonia etc.), trebuie să respecte
specificităţile naţionale în transpunerea acestora.
Posibile modele externe (Franţa, SUA, Ungaria, Finlanda, Japonia,
India etc.)
Probleme de rezolvat: situaţia de facto - universităţile au capacitate
mică de CDI, pentru că lipsesc motivaţiile şi experienţa, dar au resurse
potenţiale mai mari şi putere de decizie/ vizibilitate mai mare; sistemul
Academiei Romane are capacitate mai mare, experienţă, dar se confruntă
cu brain-drain şi inflexibilitatea sistemului de finanţare, corelate cu
centralism exagerat; institutele de cercetare „foste de ramură” încă nu par a
fi toate capabile să supravieţuiască pe o piaţă liberă şi unică europeană.
D. În această perioadă, în care lumea politică europeană este
sensibilizată cu referire la obiectivele de la Barcelona şi rolul CDI în
impulsionarea dezvoltării durabile a fost clar marcat în cadrul Strategiei
Lisabona, trebuie crescută vizibilitatea politicilor de CDI în România.
Strategia CDI are puţine şanse de impact dacă nu este inclusă în orice
strategie naţională de dezvoltare economico-socială pe termen scurt,
mediu sau lung. Politicile CDI se gândesc simultan şi coroborat cu cele
industriale (sectoriale), de mediu, sociale şi educaţionale. Abordarea
519