Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

aportat existenţa unor discuţii despre implicarea sectorului privat în
susţinerea cercetării universitare şi pregătirea pentru cercetare.
Aproximativ o cincime din dezbaterile naţionale privind această pregătire se
concentrează pe creşterea calităţii programelor doctorale şi pe introducerea
unor elemente curiculare mai structurate în studiile doctorale. În unele ţări
există o preocupare evidentă pentru statusul, condiţiile contractuale,
recrutarea şi dezvoltarea carierei cercetătorilor, iar în altele se promovează
o politică de creştere a numărului de cercetători, îndeosebi în ştiinţele
naturale şi tehnice (EUA, 2005, 36).
În opinia reprezentanţilor instituţionali intervievaţi este prea devreme
să apreciem dacă reformele de la primele două cicluri ale învăţământului
superior afectează şi în ce mod studiile doctorale. În majoritatea
universităţilor au loc sau au fost planificate reforme la nivelul doctoratului.
Aceste planuri reformatoare vizează chiar modelul pregătirii doctorale. Una
dintre temele centrale ale dezbaterii priveşte măsura în care cercetarea
independentă a doctorandului ar trebui completată de elemente predate şi
integrate în structuri de sprijin. Activitatea de cercetare este completată de
alte componente ale formării şi de unităţi de predare într-un număr redus
de ţări. Conform studiului, România este una dintre ele. În ţările în care
cercetarea independentă şi supervizarea au fost singurele componente ale
programului doctoral s-a introdus predarea unor module de metodologie a
cercetării. Aceste componente au fost bine primite de doctoranzi, care au
subliniat însă că acestea sunt utile numai dacă răspund nevoilor lor
ştiinţifice şi profesionale. Sunt şi universităţi în care s-a exprimat regretul
faţă de introducerea acestor unităţi de predare deoarece au determinat
scăderea timpului pentru cercetare. Unii reprezentanţi ai mediului academic
susţin includerea acestui nucleu de cursuri în programele de masterat
pentru a permite doctoranzilor să înceapă cât mai devreme cercetarea
pentru teză. Mulţi profesori şi doctoranzi subliniază că cei doi factori
importanţi care influenţează calitatea studiilor doctorale sunt flexibilitatea şi
accentul pus pe interesele şi nevoile individuale ale candidatului. O treime
din universităţi au dezvoltat, ca parte a reformei, şcoli doctorale care să
permită o colaborare mai bună şi creare de reţele între facultăţi şi grupuri
de cercetare. În unele cazuri s-a realizat integrarea mai multor programe
doctorale în şcoli mai largi pentru a-şi optimiza oferta de cursuri şi a
permite abordări interdisciplinare. Unele facultăţi sau departamente oferă
doctoranzilor elemente de formare a unor abilităţi: predare, comunicare,
munca în echipă, managementul proiectului şi timpului, scrierea de proiecte
(EUA, 2005, 36-37).
Pornind de la „provocările” identificate de analiză, Raportul Trends IV
formulează recomandări specifice pentru domeniile prioritare ale reformelor
Bologna.
374