Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

în cazul instituţiilor, progrese observate sunt legate de acordarea
autonomiei instituţiilor de învăţământ superior şi organismelor nonuniversitare
de cercetare, în vreme ce se constată întârzieri în
întărirea cercetării în învăţământul superior şi în implementarea
finanţării competitive pentru cercetarea publică.
Deşi sunt vizibile progrese în domeniul cercetării publice, situaţia în
CDI industrială este nesatisfăcătoare, restructurarea aici fiind într-o mare
măsură nerezolvată ori într-o fază incipientă. Astfel, reorganizarea fostelor
institute CDI de ramură este departe de a fi realizată (cu excepţia fostei
Iugoslavii - care n-a avut asemenea institute, a Cehiei şi a statelor baltice,
unde ele au fost ferm dizolvate ori privatizate) şi chiar există o derută
conceptuală privitoare la ceea ce trebuie făcut.
Prima etapă a transformării vechiului sistem social şi de ST a fost în
mare măsură depăşită în toate CEEC, fapt ce poate fi tradus, în termeni
calitativi, prin disoluţia vechiului sistem ierarhic de management, iar în
termeni cantitativi prin reducerea resurselor alocate pentru ST. Următoarele
etape - a doua, cea a creării de actori autonomi şi de reglementare a
activităţii lor în politică, cercetare şi economie, şi, a treia, cea a formării unui
sistem interconectat la nivel naţional şi internaţional - implică procese de
restructurare, ce depind puternic de stabilizarea cadrului economico-politic.
Grupul III se află la începutul celei de-a doua etape, datorită declinului
economic şi situaţiei politice.
Grupul II se află în cea de-a doua etapă, cu progrese în mediul politic
şi, în cele mai multe cazuri, cu reglementări şi organisme politice create,
dar cu dificultăţi în aplicarea lor, precum întărirea organizării pe baze
competitive a CDI publice. Principalele obstacole sunt reprezentate de lipsa
de fonduri şi de lipsa de experienţă în stabilirea priorităţilor CDI, în
aplicarea finanţării pe baze competitive, evaluarea proiectelor ori în
aplicarea deciziilor şi controlul îndeplinirii lor.
Ţările din grupul I sunt în tranziţie spre cea de-a treia etapă,
schimbările legate de actorii sistemului, reglementările economice, politice
şi cele privind cercetarea fiind realizate. Sarcinile lor constau acum în: a)
consolidarea instituţiilor nou create şi menţinerea dezvoltării durabile şi b)
asigurarea funcţionării unitare a noului sistem. Există şi aici probleme, în
special legate de viitorul institutelor CDI de ramură.
Este necesară stimularea formării legăturilor între actorii sistemului pe
baza cooperării prin proiecte comune, ca şi dezvoltarea unui sistem ST
modern, caracterizat prin unităţi mici, flexibile şi conectate, atât între ele,
cât şi cu mediile politice şi economice. O importanţă deosebită capătă - în
contextul rolului sporit al reţelelor internaţionale, globalizării şi al intrării
acestor ţări în UE - accentul pe rolul regional al periferiei orientate către
low-tech. Problema deschisă - ce priveşte nu doar ţările est-europene, ci şi
469