Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

Fiecare etapă (verigă) aduce o „valoare adăugată”, în sensul larg al
cuvântului. De exemplu, cercetarea aplicată (veriga b) filtrează şi preia
rezultate ale cercetării fundamentale, generând cunoştinţe suplimentare.
Acestea se pot materializa în publicaţii, brevete, modele experimentale/
demonstratoare, materiale, procese, instalaţii etc. dar şi în competenţa
oamenilor care vor activa ulterior (eventual temporar) în „veriga” c
(dezvoltare tehnologică).
Se menţionează că elementele lanţului trebuie privite în cadrul unui
sistem deschis. De exemplu, o mare parte din cercetarea fundamentală nu
este realizată cu necesitate în sistem, fiind realizată de către alte ţări. La
nivel micro- (al unităţilor de CDI) se vorbeşte tot mai mult de „inovarea
deschisă” (open innovation), caracterizată de externalizarea diferitelor
componente.
Acest „lanţ” este parcurs însă şi în sens invers: există un „feedback”
(reacţie). De exemplu, comercializarea produselor şi serviciilor permite
obţinerea de informaţii esenţiale pentru reproiectarea acestor produse şi
servicii, deci se revine asupra „verigii” c (dezvoltare tehnologică). Acest
feedback nu constă însă numai în transmitere de cunoştinţe, ci şi în
finanţare (profitul din comercializare se investeşte în dezvoltare).
În unele situaţii dezvoltarea de noi produse reclamă însă reluarea unui
ciclu de cercetare aplicată (angrenând, aşa cum am arătat mai sus, noi
materiale, procese, tehnologii etc.). Este un feedback dinspre „veriga” c
spre „veriga” b, care transferă cunoştinţe, finanţare, echipamente etc. La
rândul ei, mai ales în dezvoltarea unor tehnologii cu caracter revoluţionar,
cercetarea aplicată poate apela la cea fundamentală, determinând apariţia
unei bucle de reacţie suplimentare. De fapt, crearea acestor tehnologii
implică adesea eforturi investiţionale din partea marilor companii cu profituri
suficient de mari (din comercializarea produselor şi serviciilor), ceea ce
face să avem o reacţie (feedback) la nivelul întregului lanţ din Planşa 1.
Fenomenele de transfer de cunoştinţe sunt neliniare şi nepredictibile.
Nu tot „output-ul” cercetării aplicate este utilizabil în dezvoltarea
tehnologică. Nu toate noile produse au succes pe piaţă şi aduc un profit. Şi,
de asemenea, nu trebuie uitat că la nivelul firmelor inovarea înseamnă mai
mult decât aplicarea rezultatelor CD.
De ce depinde şansa valorificării unei cercetări aplicate? De multe ori
se pare că nu s-a cercetat ceea ce trebuie pentru că cercetătorul nu a ştiut
de ce are cu adevărat nevoie economia sau, dimpotrivă, cercetarea are un
potenţial aplicativ, dar economia „nu ştie” acest lucru.
Eficienţa fiecărei „verigi” din lanţul de generare şi utilizare a
cunoştinţelor poate fi monitorizată prin indicatori de performanţă. Aceştia
pot fi: numărul de lucrări ştiinţifice, numărul de brevete, numărul de produse
sau de tehnologii noi. Evident, grupul de indicatori de performanţă este
655