Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

Calitatea învăţământului superior în special este extrem de importantă
pentru reînnoirea resurselor umane din cercetare şi pentru racordarea
acestora la stadiul curent al cunoaşterii.
Chiar pe fondul reformelor care au loc în domeniul învăţământului şi al
corelării acestuia la cerinţele de pe piaţa muncii, absolvenţii din domeniul
ştiinţei şi tehnologiei tind să scadă, iar dacă nu vor fi introduse măsuri de
politică în direcţia creării unei cereri mai consistente pentru absolvenţii de
învăţământ superior, apare riscul inducerii unui cerc vicios în privinţa
resurselor umane.
Educaţia reprezintă un proces continuu, care nu se opreşte după
vârsta şcolii. Pregătirea permanentă constituie acum o condiţie cheie a
racordării la evoluţiile globale, care au loc cu o viteză incredibilă. De aceea,
promovarea activităţilor de pregătire permanentă joacă un rol cheie în
crearea unui sistem de CDI eficient.
Din păcate, un sondaj realizat în 2002 arată că mai puţin de 5% din
forţa de muncă din România participase la forme organizate de pregătire
permanentă în perioada de patru săptămâni dinaintea sondajului (Sursa:
sondajul SIBIS 2002/03). Acest procent nu este doar cel mai scăzut dintre
cele înregistrate în ţările candidate, dar reprezintă mai puţin de jumătate din
media acestora. Cu toate acestea, 16% dintre români au realizat o
pregătire autodidactă (în probleme legate de muncă), ceea ce nu reprezintă
o cifra mică.
Educaţia este importantă nu doar pentru asigurarea forţei de muncă
din cercetare, dar şi pe latura antreprenoriatului. Comportamentul inovativ
al întreprinzătorilor poate fi dezvoltat prin educaţie în domeniul afacerilor, în
domenii precum managementul, marketingul etc. Iniţiativa spre noi afaceri
a celor care inovează este puternic influenţată de abilitatea acestora de a
gândi strategic şi de acţiona într-o manieră profesionistă.
Faptul că România înregistrează o participare crescândă la o serie de
programe de mobilitate (vezi Corint), atât pentru studenţi cât şi pentru
cercetători, va induce probabil modificări de comportament în special în
ceea ce priveşte orientarea cercetării către nevoile pieţei.
O evaluare a priorităţilor reale în domeniul politicilor de inovare din
perioada 2000-2003 arată că educaţia, alături de protecţia proprietăţii
intelectuale reprezintă punctele centrale. Premisa de la care se pleacă este
aceea conform căreia îmbunătăţirea cadrului de reglementare a proprietăţii
intelectuale va crea condiţiile pentru ca forţa de muncă având calificare
superioară să genereze inovare. Din păcate, factorii care au împiedicat
acest lucru sunt cei cărora li s-a acordat cea mai puţină atenţie în acea
perioadă: lipsa unei viziuni privind oferta de CD, a unei conştientizări a
cererii, precum şi lipsa acută a finanţării cercetării, aşa cum a fost arătat
mai sus.
232