Sistemul NaĹŁional de Cercetare, Dezvoltare ĹŸi Inovare ĂŽn ... - IFA

competiţie. De fapt, în cea mai mare parte din situaţii era o finanţare
instituţională pentru că multe comisii repartizau sumele pe unităţi, pentru ca
ulterior acestea să vină cu teme care se încadrau în tematica anunţată şi
bineînţeles în suma acordată prin intermediul comisiei. Un aspect deosebit
de dăunător a fost acela că finanţarea nu s-a făcut având drept ţintă teme,
cu atât mai puţin teme care să presupună dezvoltare tehnologică, deoarece
diverse instituţii, unele institute de cercetări, altele societăţi comerciale pe
acţiuni erau finanţate în paralel fără nici un fel de corelaţie.
O noua legislaţie a cercetării a apărut în 1997, dar ea a fost aplicată
abia la sfârşitul anului 1999 cu apariţia unui set de programe, printre care şi
programul RELANSIN destinat valorificării în industrie a unor rezultate ale
cercetării, de regula rezultate deja existente. Deşi acest program prevedea
funcţionarea în consorţii ,care cuprindea atât unităţi de cercetare, cât şi o
unitate care co-finanţa şi valorifica, practica de a obţine bani publici în
paralel pentru cercetare şi respectiv pentru întreprinderi s-a menţinut.
Dovada este numărul infim de rezultate tehnice viabile care s-au obţinut. În
unele cazuri nu s-a făcut altceva decât să se scoată la iveală nişte lucruri
de interes tehnic mai redus care existau deja.
O înviorare a avut loc prin apariţia noilor programe de cercetare din
PNCDI, diversificarea acestuia începând cu anul 2001 şi o dată cu
încetarea finanţării din Orizont 2000, prin mecanismul de competiţie şi
fisele de evaluare a fost stimulată cooperarea multidisciplinară şi
valorificarea rezultatelor, ceea ce a dus la lucru în consorţii şi a consolidat
orientarea către industrie. Totuşi, şi în aceste situaţii, acolo unde
programele erau captive, finanţarea s-a transformat cel puţin pe anumite
segmente într-o finanţare instituţională. Din nou numărul de produse vizibile
şi viabile s-a dovedit insignifiant în pofida raportărilor fanteziste,
neverificate, dar scoase în evidenta cu ajutorul expoziţiilor ocazionale cum
ar fi CONRO, conceput în România.
Din anul 2003 a apărut finanţarea nucleu având caracterul clar a unei
finanţări instituţionale pe programe care aparţineau unor anumite instituţii şi
erau executate numai de cercetătorii din instituţia respectivă. Din păcate în
aceeaşi perioada investiţiile au fost foarte reduse, chiar zero în anul 2005.
Datele disponibile în special în urma rapoartelor realizate în 2004 în cadrul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării arată foarte clar că nu există nici o
corelare între performanţele institutelor naţionale, pe de o parte şi cota
procentuală de finanţare din programul nucleu, pe de altă parte.
Astfel, în 2004 bugetul de stat finanţează activitatea de cercetaredezvoltare
prin diverse modalităţi:
programele sectoriale şi finanţarea nucleu;
programele naţionale;
granturi pentru cercetarea ştiinţifică (CNCSIS);
274