STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

putea-o folosi. Din informaţiile pe care le avem asupra reţelei Al-Queda, ştim că
există un antrenament specializat pentru folosirea de arme chimice şi biologice şi că
se încearcă achiziţionarea, de pe piaţa neagră a armamentului nuclear. Este o
problemă care trebuie privită şi analizată cu mare seriozitate şi, totodată, trebuie să
fim pregătiţi pentru a reduce riscurile unei astfel de ameninţări.
Deoarece în ţara noastră s-a produs recrutarea unor studenţi străini, majoritatea
palestinieni, organizaţi sub forma unor mici celule, România nu era o ţintă, dar acum,
în special datorită rolului său în comunitatea militară europeană, ca şi a bazelor
militare pe care le deţine şi a forţelor armate trimise în Irak şi Afganistan, există o
problemă. Tot după afirmaţiile profesorului Yonah Alexander, un membru din Al-
Queda a făcut declaraţii foarte limpezi împotriva acelor ţări care cooperează în lupta
împotriva terorismului şi este doar o chestiune de timp până când România şi
conductele petroliere şi gazoductele vor deveni o ţintă. Din păcate, terorismul
reprezintă o componentă permanentă a situaţiei internaţionale. Va rămâne cu noi
pentru totdeauna. Aici e vorba despre criminalitatea obişnuită şi, de cealaltă parte, cea
cu motivaţie politică, adică terorismul. Din păcate, asta face parte acum din viaţa
noastră de fiecare zi. Terorismul împotriva unei ţări înseamnă, practic, un atac
împotriva întregii comunităţi internaţionale. Nu mai este o problemă individuală, nici
măcar una europeană, ci una globală.
Teroriştii au tendinţa din ce în ce mai mult de a ucide orbeşte, dar ei se pare nu
vor recurge la uzul de arme capabile să facă un număr mare de victime printre
inamicii lor. În plus, teroriştii se bazează pe gestul lor eroic, pe voinţa lor de sacrificiu
a propriei vieţi, ca dovadă a idealismului lor. Cum cea mai mare parte a grupurilor
teroriste sunt interesate atât de publicitate, cât şi de violenţă, şi cum publicitatea ce
rezultă din otrăvirea în masă sau din explozia nucleară ar fi mult prea nefavorabilă
unui atac tradiţional al ţintei, probabil teroriştii care nu sunt preocupaţi de publicitate
s-ar gândi să recurgă la arme non-clasice. Pe ansamblu, teroriştii nu vor face apel la
armele de distrugere în masă decât dacă ei consideră că este absolut necesar. Armele
clasice de care dispun sunt suficiente pentru a continua „lupta” şi pentru a-şi atinge
scopurile lor. Dar decizia de a recurge la violenţă nu este întotdeauna raţională, dacă
ea ar fi, ar exista mult mai puţine acte de terorism, ca mijloc de atingere a obiectivelor
stabilite. Desigur, nu se poate elimina complet probabilitatea utilizării de către
terorişti a armelor de distrugere în masă. Insuccese repetate sau disperarea îi pot face
pe unii terorişti să recurgă şi la asemenea mijloace de exprimare.
În condiţiile în care societăţile avansate de astăzi sunt fiecare dependente de
stocarea, sprijinul, analiza şi transmiterea de date pe suporţi şi prin aparatură
electronică apărarea, politica, operaţiunile bancare, comerţul, transporturile,
cercetarea ştiinţifică şi o mare parte a tranzacţiilor guvernului şi ale sectorului privat
sunt informatizate. Această expunere de vaste domenii vitale ale naţiunii
răufăcătorilor sau sabotajului oricărui pirat al informaticii şi sabotajul concertat ar
putea pune o ţară în stare de ne-funcţionalitate. Un terorist ar putea cu siguranţă să
pătrundă în sistemele informatizate ale unui stat şi să-i provoace pagube imense prin
distrugerea fişierelor cu informaţii de nivel strict secret. La fel de adevărat este şi
148