STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

- zonă de resurse naturale (peşte, lemn, stuf, nisip); potenţial
hidroenergetic direct (hidrocentrale) sau indirect (sursă de apă pentru
centrale atomo-electrice).
Din antichitate, Dunărea a reprezentat o importantă arteră fluvială dar şi
strategică, de frontieră, ce separa lumea mediteraneană greco-romanică de cea
germanică şi geto-dacă.
Problema Dunării şi a importanţei strategice a ei şi a gurilor sale nu poate fi
separată de cea a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, punct de vedere susţinut şi de
poziţia lui Nicolae Titulescu, care, într-un discurs ţinut în cadrul unei conferinţe
dedicate exclusiv acestei probleme a strâmtorilor, declara că “strâmtorile sunt însăşi
inima Turciei, dar ele sunt în acelaşi timp şi plămânii României”.
După construirea canalului Rin-Main-Dunăre, care leagă Marea Nordului cu
Marea Neagră, portul Rotterdam cu portul Constanţa, importanţa Dunării a crescut,
transformandu-se într-o axă comercială majoră a Europei. ţările din Europa Centrală
pot avea acces direct la Marea Neagră şi de aici la Canalul Suez. Apare o nouă rută
comercială: Canalul Suez-Europa Centrală via Constanţa, care, faţă de cea veche (cea
care traverseaza întreaga Mare Mediterana şi ocoleşte Penisula Iberica) prezintă
urmatorul avantaj: scurtează drumul cu opt zile de marş, inclusiv costurile aferente.
Alt avantaj: porturile Mării Negre şi cele ale Mării Mediterane Orientale au cea mai
favorabilă poziţie faţă de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian şi ale
Extremului Orient.
2. Aspecte economice şi geomilitare
Aprovizionarea cu apă şi resurse energetice constituie o prioritate pentru toate
statele riverane. Dacă nu ar fi aşa, în lume nu ar exista conflicte pentru apă, aşa cum
se întâmplă în Africa de Nord, în Orientul Mijlociu sau în Asia. Apa din cele două
fluvii este folosită zilnic de zeci de milioane de oameni pentru alimentaţie şi pentru
irigarea unor întinse suprafeţe cultivate. Acesta este un aspect foarte important, având
în vedere că epuizarea rapidă a zăcămintelor de gaze ale Olandei, reducerea ritmului
noilor descoperiri de hidrocarburi în Marea Nordului şi succesul opoziţiei grupurilor
ecologiste faţă de utilizarea energeticii nucleare constituie realităţi ce nu pot fi
neglijate din perspectiva dezvoltării fluxului resurselor energetice între Est şi Vest. În
acest context, Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră simplifică
problema transportului resurselor energetice dinspre zona Mării Caspice către ţările
din vestul Europei.
Aprovizionarea cu electricitate este o condiţie esenţială pentru capacitatea de
funcţionare a localităţilor şi instituţiilor administrative, economice sau de
aprovizionare de înaltă tehnicitate ale unui stat industrializat. Pentru a oferi câteva
exemple, menţionăm că în Germania 6% din producţia de curent este obţinut prin
puterea apei, iar în Bavaria se produc circa 6500 megawaţi în acest mod. Cele 5
centrale electrice de pe Canalul Dunăre-Main-Rin livreaza aproximativ 5,2 megawati.
Pentru România şi Serbia, o mare importanţă o au cele doua hidrocentrale construite
pe Dunăre, Porţile-de-Fier 1 şi Porţile-de-Fier- 2.
397