STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

• Teoria jocurilor. Modelarea matematică a crizelor financiare a accentuat
faptul că adesea există feedback pozitiv între deciziile participanţilor de pe piaţă.
Feedback-ul pozitiv presupune că pot exista modificări substanţiale ale valorii
activelor, ca răspuns la micile modificări ale fundamentelor economice.
• Modele de învăţare. Au fost dezvoltate o varietate de modele în care
valoarea bunurilor a crescut sau a scăzut excesiv, în spirală, dacă investitorii au
învăţat unii de la alţii. În aceste modele bunurile sunt cumpărate de câţiva agenţi,
încurajaţi de alţii să cumpere, nu pentru că valoarea reală a bunurilor creşte atunci
când cumperi mai mult, ci pentru că investitorii tind să creadă că adevărata valoare a
bunurilor este mai mare atunci când observă pe alţii cumpărând. În modelele de
învăţare se presupune că investitorii sunt raţionali, bazându-şi raţionamentul lor pe
experienţa acumulată.
Scurt istoric al crizelor financiare:
• 1910 – criza stocurilor de pe piaţa de cauciuc din Shanghai;
• 1980 – criza datoriilor din America Latină (începută în Mexic);
• 1989-1991 – criza economiilor şi împrumuturilor din S.U.A.;
• 1990 – prăbuşirea preţurilor bunurilor din Japonia;
• 1992-1993 – atacuri speculative asupra cursului monedelor în mecanismul
european al ratei de schimb;
• 1994-1995 – criza economică din Mexic (atacuri speculative şi creşterea
datoriilor mexicane);
• 1997-1978 – criza financiară din Asia (devalorizări şi crize bancare în
întreaga Asie);
• 1998 – criza financiară rusă (devalorizarea rublei şi creşterea datoriilor);
• 2001-2002 – criza economică argentineană (criza sistemului bancar);
• 2008 – criza financiară globală şi răspândirea în Europa a crizei creditelor
ipotecare din S.U.A.
III. Consideraţii privind conceptul de securitate economică
Activitatea economică este o realitate socială, complexă, reprezentând un câmp
de acţiune legat de producţia, repartiţia, schimbul şi consumul de bunuri materiale şi
de servicii, urmărind satisfacerea cu resurse limitate a necesităţilor indivizilor şi
societăţii.
Securitatea economică este o componentă a securităţii naţionale şi
internaţionale. Se consideră că, în sens larg, securitatea economică a unei ţări este dată
de gradul de asigurare a resurselor şi de nivelul de dezvoltare. Este o percepţie greşită
deoarece securitatea economică nu poate fi analizată decât în strânsă corelaţie cu
securitatea naţională. De asemenea, securitatea economică este în strânsă legătură cu
celelalte componente ale securităţii: politică, militară, socială şi de mediu. Toate
acestea sunt în strânsă corelaţie, ele se intercondiţioneză reciproc şi împreună
contribuie la asigurarea securităţii naţionale şi internaţionale.
Într-o altă accepţiune, securitatea economică poate fi apreciată ca totalitatea
condiţiilor necesare pentru o dezvoltare economică normală, orientată către
standardele ţărilor dezvoltate. Un rol deosebit de important în asigurarea componentei
365