STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

capacităţii sistemelor sale organice, esenţiale, de conducere sau de ducere a acţiunilor
militare. Când aceste atacuri paralele se realizează concomitent, succesul operaţiei
este maxim. Acest tip de acţiuni poartă cu ele şi un mesaj clar transmis inamicului, în
special sistemului de conducere al acestuia, care trebuie neapărat înţeles.
Distrugerea sau paralizarea sistemelor militare sau capacităţii de luptă a
inamicului este obiectivul propus în cadrul unor astfel de lovituri şi se urmăreşte cu
prioritate reducerea capacităţii de ripostă a inamicului până la un aşa numit nivel în
care acesta este în stare de şoc. De asemenea, astfel de acţiuni simultane asupra
centrelor de gravitate va reduce la minim posibilitatea inamicului de a-şi reface
capacitatea în timp oportun pentru că ele nu vor avea numai un caracter de
simultaneitate, dar şi o viteză de execuţie foarte mare, iar la nevoie – lucru puţin
probabil – pot fi reluate.
Războiul paralel constă, deci, în lovirea simultană a centrelor de gravitate ale
inamicului dispuse pe toate palierele sale organizatorice şi acţionale în scopul blocării
capabilităţilor sale de reacţie şi obţinerea scopului propus într-un timp scurt şi cu
pierderi minime. Pentru definirea spaţiului în care vor evolua forţele şi mijloacele de
care se va dispune în viitor, următorii factori au o importanţă deosebită: spaţiul global
(adică întreaga planetă) pentru care sunt elaborate concepţii strategice şi unde vor fi
amplasate forţele şi mijloacele ce formează diferitele eşaloane ale unor dispozitive
acţionale; spaţiul unor zone de pe glob, inclusiv cele situate la mari depărtări între ele,
unde se menţin sau se promovează şi prin forţa armelor interese politice, economice,
spirituale etc.; pentru aceasta trebuie să existe mijloace adecvate de luptă armată
(aeriene, navale, rachete, forţe de intervenţie rapidă ); spaţiul de interes strategic este
de regulă, o zonă sau o regiune terestră şi maritimă din vecinătatea teritoriului
naţional; spaţiul naţional este definit cu claritate în reglementările juridice
internaţionale, strategia de securitate adoptată şi în măsurile întreprinse la nivelul
sistemului naţional de apărare.
Acum, când lumea trece din era industrială în cea informaţională, multe din
cunoştinţele despre război au început să fie depăşite. Aceasta nu înseamnă că va exista
un vid. Pe plan mondial sunt centre de putere, evident în statele de tipul SUA, Rusia,
China şi alianţe unde se studiază reconceptualizarea conflictului militar al viitorului.
În acest sens, sintagme precum “situaţie fluidă”, “doctrină fluidă”, “acţiuni de luptă
fluide”, “câmp sau spaţiu de luptă fluid”, sunt din ce în ce mai prezente în literatura de
specialitate.
Spaţiul de luptă implică acea capacitate de a vizualiza zona luptei, bătăliilor sau
operaţiunilor şi modul în care forţele acţionează indiferent dacă este vorba despre
misiuni de luptă sau de ajutor umanitar. Dimensiunea, forma şi densitatea spaţiului de
luptă al unei mari unităţi (unităţi) sunt variabile şi influenţate de misiune, inamic,
teren, trupe proprii şi forţe disponibile în timp ale ambilor adversari. Extinderea
viitorului spaţiu de luptă comun va consta din mulţimi de spaţii de luptă funcţionale,
cu categorii de forţe speciale aflate în ele care se intersectează şi se suprapun. Această
construcţie conceptuală şi reală a spaţiului de luptă va oferi viitorilor comandanţi o
viziune coerentă a unui spaţiu de luptă complet integrat, de dimensiuni maxime şi va
permite o interceptare simultană a ţintelor printr-o mai mare varietate de sisteme de
luptă integrate.
29