STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Dacă la începutul celui de Al Doilea Război Mondial revoluţia în afacerile
militare a însemnat folosirea combinată (întrunită) a Aviaţiei cu Forţele Terestre,
astăzi există cel mai complex concept de desfăşurare a operaţiilor: actualizarea,
optimizarea doctrinelor şi armonizarea lor cu capacitatea tehnologică. Imediat ce a
apărut un nou tip de armă sau o nouă lecţie învăţată din teatrele de operaţii, este
dezirabil să apară modificări în doctrine şi tactici. Deci revoluţia în afacerile militare
presupune armonizarea doctrinelor de utilizare a forţelor armate, a structurilor militare
în general şi a tacticilor, cu capacitatea tehnologică a armamentului şi a tehnicii, cu
care forţele armate sunt dotate 12 .
Bătălia aeroterestră, la care am asistat în ultimele conflicte precum cel din zona
Golfului (1991) a relevat în mod pregnant aplicarea practică a conceptului. Acţiunile
militare ale aliaţilor s-au desfăşurat, potrivit conceptului, în trei etape; în prima etapă
au fost organizate şi executate puternice acţiuni de luptă radioelectronică pentru
obţinerea informaţiilor despre locul şi lucrul mijloacelor radioelectronice ale
adversarului, simultan cu neutralizarea prin bruiaj a capacităţii de conducereinformare,
şi pentru dezorganizarea apărării antiaeriene a acestuia; a doua etapă a
urmărit desfăşurarea unor lovituri puternice cu aviaţia şi rachetele „inteligente” sub
protecţia măsurilor de luptă radioelectronică, pentru cucerirea supremaţiei aeriene şi
distrugerea infrastructurii dispozitivului operativ-strategic al inamicului şi, în final,
declanşarea unor acţiuni zdrobitoare ale trupelor terestre, sprijinite de aviaţie, rachete,
desant maritim, şi prin măsuri de luptă radioelectronică.
Astăzi, baza conceptuală ale actualei Revoluţii în afacerile militare este
extrem de largă şi diversificată. Ea include următoarele teorii, strategii sau concepte
operaţionale 13 : Războiul de generaţia a IV-a; Războiul bazat pe reţea; Dominaţia
rapidă; Excluderea strategică; Războiul paralel; Controlul strategic; Dominaţia în
spectru complet; Operaţii decisive, rapide; Războiul asimetric; Dominarea ciclului
decizional; Manevra dominantă; Preeumpţiunea strategică; Oprirea rapidă; Şoc şi
groază; Forţa 21; Tactici de roi; Războiul combinat; Atacul direct.
În concluzie, multiplele determinări – obiective şi subiective, materiale, sociale,
politice, psihologice, culturale etc. – conturează o schimbare radicală a fizionomiei
luptei armate şi războiului, cu impact considerabil în sferele conducerii şi acţiunii
militare.
5. RMA şi transformarea armatei în domeniul organizaţional
Este cunoscut că una din legile luptei armate este cea a dependenţei
organizatorice de nivelul dezvoltării armamentului şi tehnicii. Pe cale de consecinţă,
progresele remarcabile realizate pe tărâmul tehnicii militare au produs schimbări de
substanţă asupra organizării forţelor implicate în conflictele militare ale începutului de
mileniu.
12 Teodor Frunzeti, Armata – instituţie de prestigiu a statului. În: Revista „Spirit Militar Modern“,
nr. 1-2, 2005, pp. 10-11
13 Eugen Bădălan, (coordonator), Op. cit., pp. 27-28.
92