STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

(procentul depinde de autori şi de interesele acestora) - o adevărată alternativă pe plan
global. Chiar dacă prin incidenţa razelor sale, astrul solar acoperă anual Terra cu o
energie de 8000 de ori mai mare decât necesarul actual al omenirii, capacitatea
noastră de a capta energia solară şi de a o transforma în energie utilă este deocamdată
deosebit de redusă, tehnologiile de transformare existente în prezent necesitând un
aport mult prea mare de energie convenţională pentru a putea fi vorba de eficienţă
economică. De aceea, în anul 2008 energia solară reprezenta doar 0,5% din consumul
total global de energie (la care se mai poate adăuga un procent de 0,04, obţinut cu
ajutorul panourilor fotovoltaice), energia eoliană (şi aceasta are la bază tot energia
solară, ce încălzeşte curenţii de aer, ducând la apariţia vântului) - 0,3%, cea
geotermală 0,2%, iar biocarburanţii, care depind şi ei de incidenţa solară, fără de care
plantele ce îi generează nu ar creşte - 0,2%. Procentul aproape neglijabil al resurselor
energetice regenerabile în „coşul general de consum” este determinat de trei probleme
majore ridicate de către tehnologiile regenerabile – costul, spaţiul şi intermitenţa.
Deocamdată, problema costului este cea mai mare - şi insurmontabilă – dintre
toate cele pe care le ridică energiile alternative, costul de producţie al unui kWh
obţinut cu ajutorul tehnologiilor cunoscute în prezent pentru utilizarea resurselor
energetice regenerabile fiind între de două (energia eoliană) şi de patruzeci (panourile
fotovoltaice) de ori mai scump decât aceeaşi cantitate de energie obţinută prin
mijloacele clasice de prelucrare a petrolului. 1
A continua ca până acum, cu subvenţionarea producţiei de energii regenerabile,
devine din punct de vedere economic total nerentabil dacă omenirea vrea să producă
la fel de eficient - şi din punct de vedere al costurilor – ca şi până acum. Cu atât mai
mult, în perioade de crize economice, cum este cea de acum. Un alt dezavantaj –
momentan – al energiilor regenerabile este, pe lângă costul foarte ridicat de producţie,
faptul că pentru a produce aceeaşi cantitate de energie ca o sursă convenţională,
tehnologiile alternative au nevoie de mult mai mult spaţiu. Pentru a produce cei 3,65
GW pe care îi consumă un oraş de mărimea Parisului, în cazul unei centrale nucleare,
spaţiul ocupat de aceasta ar fi de 0,2 km², în timp ce pentru panouri solare care să
genereze aceeaşi cantitate de energie ar fi nevoie de 91,125 km², în cazul
hidrocentralelor, de o suprafaţă de 364,5 km², al eolienelor, de 454 km², iar în cazul
biomasei, de o suprafaţă cultivată de 3037 km², deci de 15.158 de ori mai mult decât
în cazul unei centrale nucleare. Iar aceste suprafeţe sunt calculate ca şi când sursele de
producere a energiilor regenerabile ar funcţiona 24 de ore din 24, 365 de zile pe an.
Dar, de fapt, tocmai acest aspect, al funcţionării intermitente – în funcţie de puterea
insolaţiei sau a vântului, în funcţie de regimul pluviometric -, reprezintă încă un punct
slab al energiilor regenerabile. De exemplu, panourile solare, care în medie
funcţionează numai 44 din cele 365 de zile ale unui an, produc numai 12% din
capacitatea lor nominală, turbinele eoliene - 25% din capacitate (92 de zile din 365),
hidrocentralele – 38% (139 de zile), biomasa – 75% (275 de zile), iar energia nucleară
– 85% (312 zile) 2 . Cu alte cuvinte, pentru a obţine totuşi energia necesară Parisului, ar
1 http://www.undp.org/energy/docs/WEAOU_part_IV.pdf
2 Dosarele negre ale energiei verzi - Le Dossier Noir des Energies Vertes, Science & Vie, martie
2008.
238