STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

că ea este eludată, cu mai multă sau mai puţină ştire, prin mai multe proceduri: prin
ignorare calculată, prin învăluirea ei în mister, prin mistică, printr-o politică
internaţională „greşită”, prin speculaţii, printr-o nouă etichetare.
De pe poziţii oficiale americane, terorismul este privit ca un inamic periculos,
ce există şi care, prin urmare, trebuie nimicit. El a fost depistat şi, prin forţa militară
pe care o are America (împreună cu celelalte ţări ale coaliţiei antiteroriste), zilele lui
sunt numărate. Fenomenul seamănă cu o buruiană ce trebuie extirpată dintr-un teren
fertil. Din această perspectivă explicaţia terorismului este inutilă şi păguboasă 1 .
Juristul american Alan Dershowitz, într-o controversată lucrare, din care au fost
publicate fragmente în „The Guardian”, afirmă că acţiunile teroriste din 11 septembrie
2001 se explică prin aceea că guvernele europene au cedat în anii ‘60 în faţa
terorismului. "Între 1968 şi 2001, comunitatea internaţională a recompensat şi a
legitimat terorismul, în loc să-l pedepsească şi să-l condamne. Din această
perspectivă, nu e de mirare că am trăit ororile din 11 septembrie. Cei care i-au
răsplătit pe palestinieni după actele de terorism, în special aliaţii noştri europeni şi
Naţiunile Unite, au făcut ca 11 septembrie să nu poată fi evitat. Recompensând
terorismul palestinian şi după 11 septembrie, ei continuă să favorizeze comiterea unor
noi atacuri teroriste" 2 . Ne aflăm în faţa unei „explicaţii" ce consideră drept cauză a
terorismului o greşeală politică a unor ţări şi a unor organizaţii mondiale.
Pe calea unor speculaţii (ce pot fi cotate interesante şi spectaculoase) s-a
susţinut că atentatele teroriste din SUA nu au fost o realitate, ci sunt o minciună
diabolică făurită pentru a păcăli interesat opinia publică internaţională, construită de o
conspiraţie la nivel foarte înalt. Explicaţia terorismului s-ar afla în această viziune în
zona manipulării şi a procedurilor ei 3 . Tot rod al speculaţiilor pare şi scenariul conform
căruia elitele din domeniul petrolier au pus la cale atentatele ca un pretext pentru
mutarea centrului de interes în exploatarea şi transportul ţiţeiului din Golful pacific în
zona Mării Caspice. „Eliberarea" Afganistanului de talibani ar permite construirea
unui oleoduct care ar contracara ţările arabe din Golful Persic, precum şi Rusia.
Relativ recent, explicaţia terorismului a fost înlocuită cu etichetarea lui, sau
altfel spus, cu simbolizarea lui negativă. În urma sondajului Gallup International 4 ,
publicat la un an de la evenimentele din 11 septembrie 2001, teroriştii au fost etichetaţi
atât ca nişte inamici pe frontul unui război, cât şi ca nişte criminali. Terorismul nu
este acelaşi lucru cu o parte beligerantă într-un război. Dacă ar fi echivalente, terorismul
nu ar mai fi atât de mare problemă precum este el astăzi. Ceea ce s-a petrecut
în Afganistan, după 11 septembrie 2001, a fost un război într-un sens, dar între forţe
politice şi sociale diferite (triburi afgane aflate în conflict) şi nu atât între antiterorişti
şi terorişti. Doar tangenţial şi puţin eficace războiul respectiv a avut ca inamic
terorismul. Neinspirată pare şi echivalarea teroriştilor cu criminalii. Primii nu doar că
încalcă anumite legi, ci vor schimbarea legilor existente cu alte legi care să fie
favorabile intereselor lor.
1 Achim Mihu, Sociologie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p. 404.
2 Cotidianul “The Guardian” din 9 septembrie 2002.
3 Thierry Meyssan, 11 septembrie 2001, Le froyable imposture, Carnot, Paris, 2001.
4 Au fost chestionate 23.000 persoane, din 32 de ţări din întreaga lume.
310