STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

gestionării lor oportune), cât şi atunci când pericolul manifestării acesteia devine
iminent.
În general, ameninţările la adresa securităţii, din cauze variate, pot deveni
unele dintre ele mai active şi mai puternice într-o perioadă decât altele, atât în
funcţie de vulnerabilităţile proprii unui mediu de securitate sau altul, cât şi datorită
unor factori aleatori (conjunctură internă, regională sau internaţională favorabilă
manifestării şi intensificării lor, modificări ale raporturilor de forţe regionale sau
internaţionale, intensificarea fluxurilor migraţiei populaţiei într-un sens sau altul
etc.). Prin urmare, frecvenţa de apariţie şi de manifestare, precum şi intensitatea lor
este diferită de la o perioadă de timp la alta.
Globalizarea, una din vulnerabilităţile majore ale mediului de securitate
actual, nu este neapărat un factor nou, dar nici unul primordial cu privire la
securitatea umană. Este mai mult decât o interdependenţă şi se manifestă primordial în
termeni economici. Este un curent care poate estompa linia dintre politica internă şi
cea externă, dar care în anumite circumstanţe poate lărgi prăpastia dintre politicile
interne şi externe şi între state.
Importanţa globalizării faţă de securitate constă în faptul că în timp ce
securitatea devine internaţională, legătura dintre economie şi securitate a devenit mai
strânsă. Forţele globalizării şi agenda tot mai lărgită a securităţii a dus la creşterea
inter-conectării între regiuni şi la o creştere a competiţiei şi a agregării, la o schimbare
de stil în intervenţiile militare, la alianţe complexe şi la aranjamente de securitate. În
ciuda acestor factori, creşterea şi percepţia insecurităţii continuă.
Acum statele nu mai reprezintă singura problemă a securităţii. Acum se
întâmplă frecvent ca indivizii şi instituţiile să se simtă nesiguri cu privire la
numeroase aspecte. Aceşti indivizi şi aceste instituţii au făcut parte din agenda de
securitate lărgită şi din procesul de internaţionalizare a securităţii caracterizată printro
„interconectivitate” crescută între regiuni şi sectoare. Ca exemplu, forţele militare se
aprovizionează din aceeaşi piaţă de arme internaţională şi caută să folosească aceleaşi
tehnologii. Uniformitatea forţelor globale militare aduc agenda de securitate lărgită în
zone precum socialul, economicul şi securitatea mediului.
Securitatea nu mai poate fi doar "militară", cum nu mai poate fi doar
"economica"; dar ea nu mai poate fi nici doar securitatea unei naţiuni, cu atât mai mult
când este concepută în detrimentul altor naţiuni. Globalizarea securităţii este
consecinţa firească a creşterii conexiunilor sociale. Şi ea poate fi şi condiţia
"globalizării"; alternativa fiind o dezordine socială generalizată, în care nu se mai
acceptă nimic ca fiind "legal" sau "moral" 5 .
Globalizarea favorizează nu numai competiţia pentru putere ci şi lupta pentru
resurse, indiferent care sunt acestea şi pentru pieţele de desfacere. Apariţia actorilor
non statali şi creşterea influenţei acestora în acest mediu este tot mai evidentă.
Transformarea unor ţări care sunt producătoare în ţări consumatoare, ar putea fi un
element esenţial în continuarea crizei economice. Apariţia actorilor non statali, a
5 Gl.(r) Lucian CULDA, Dependenţele securităţii omenirii de interpretarea dată ,,globalizării”,
www.procesualitate.ro.
256