STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

ostaticilor devenind astfel o sursă de venit. Un exemplu în acest sens este răpirea în
anul 1991 a unui grup de geologi japonezi de către Mişcarea Islamică din Uzbekistan
(IMU). Potrivit unor surse diplomatice, Guvernul Japoniei ar fi plătit în secret o sumă
între 2 şi 6 milioane de dolari pentru eliberarea acestora [Rashid, 2002].
Contrabanda este considerată cea mai importantă sursă de venit a organizaţiilor
teroriste. Bunurile traficate pot fi tutun, alcool, petrol, aur sau diamante, electronice,
armament sau droguri, cel mai bun exemplu în acest domeniu fiind situaţia de la
graniţa dintre Afganistan şi Pakistan. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Naţiunilor
Unite dat publicităţii în anul 1999, formaţiunile talibane au beneficiat de venituri din
acest gen de activităţi estimate la aproximativ 36 milioane de dolari [Pearl, 2002].
Pentru cunoaşterea circuitului complet al resurselor financiare de care
beneficiază organizaţiile teroriste, specialiştii în domeniu au studiat şi modalitaţile de
transfer utilizate. Astfel, s-a concluzionat că teroriştii transferă bani sau alte valori
prin orice soluţie posibilă, utilizând sistemele financiare bancare legale, transportul
sumelor cash prin intermediul curierilor, precum şi transferul fondurilor prin sistemul
de comerţ internaţional, prin achiziţia temporară de bunuri.
Studiile de caz efectuate au demonstrat că descoperirea situaţiilor în care
obţinerea, transferarea şi utilizarea fondurilor se realizează în scopuri teroriste este
mult mai dificilă atunci când organizaţiile implicate recurg la reţelele informale de
sprijin, care nu operează ca parte a unei structuri organizate, cu funcţiuni, roluri,
sarcini şi responsabilităţi bine definite.
Un exemplu în acest sens este utilizarea de către organizaţiile teroriste a
reţelelor hawala.
Hawala este un sistem alternativ de transmitere a banilor, fără implicarea
instituţiilor financiare, care a apărut pentru prima dată în China şi pe subcontinentul
indian, fiind menţionat în textele de jurisprudenţă islamică încă din secolul al VIII lea
şi chiar mai devreme.
Întâlnit în prezent în special în ţările musulmane, intregul mecanism funcţionează
doar pe baza încrederii dintre părţi. De altfel, însuşi termenul hawala, în limba arabă,
are sensul de "încredere". Serviciile reţelei sunt atractive pentru rapiditatea lor, dar
mai ales pentru discreţia tranzacţiilor, care se fac în lipsa oricăror documente. Mai
mult, sistemul hawala face posibil transferul fondurilor fără a stabili provenienţa lor
sau identitatea plătitorului.
Începând cu anul 2001, hawala a apărut frecvent în atenţia mass-mediei, adesea, în
posibilă legătură cu activităţile teroriste, existând informaţii că prin acest sistem au
fost transferate sume utilizate ulterior pentru săvârşirea unor atentate teroriste.
Faptul că grupările extremiste folosesc aceste căi de transfer în vederea finanţării
propriilor acţiuni, ar putea fi interpretat ca o consecinţă a creşterii eficienţei măsurilor
adoptate în sistemul financiar oficial, mai ales, în privinţa combaterii spălării banilor
[Caunic, 2007].
60