STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

ale Asiei de Sud- va descrie, dar populaţia câtorva ţări precum Afganistan, Nigeria,
Pakistan şi Yemen va continua să aibă traiectorii de creştere rapidă;
6. potenţialul pentru un nou conflict va spori îndeosebi în Orientul Mijlociu,
unde SUA vor acţiona ca un factor de echilibru regional, dar şi alte puteri din afara
regiunii precum Rusia, China şi India vor juca un rol mai mare decât cel asumat azi;
7. terorismul este puţin probabil să dispară până în 2025, dar influenţa sa va
scădea dacă creşterea economică continuă în Orientul Mijlociu şi şomajul în rândul
celor tineri, în acelaşi areal geografic, va fi redus- pentru terorişti care vor rămâne
activi, singura soluţie fiind difuzarea tehnologiilor necesare pentru atacuri teroriste,
utilizând arme chimice, biologice şi chiar nucleare.
Sunt indicate în acelaşi studiu şi opt îndoieli privind evoluţii dezirabile:
1. dacă tranziţia în planul utilizării resurselor energetice- de la petrol la gaz,
sprijinită de o îmbunătăţire a modalităţilor de stocare a energiilor şi utilizare a
energiilor alternative- va fi încheiată în 2025;
2. cât de repede vor afecata schimbările climatice actualele zone populate de
pe mapamond;
3. dacă perioada mercantilismului va reveni şi va determina o recesiune a
pieţelor actuale, pentru că reîntoarcerea la lumea resurselor naţionalismului va creşte
riscul confruntărilor dintre marile puteri;
4. dacă evoluţia spre democraţie va continua în China şi Rusia;
5. dacă temerile regionale despre înarmare nucleară a Iranului vor declanşa o
nouă cursă a înarmărilor şi o mai mare militarizare a raporurilor interstatale;
6. dacă marele Orient Mijlociu va deveni mai stabil, în special dacă Irakul va
reveni la normalitate şi dacă conflictul arabo-israelian se va rezolva.
7. dacă Europa şi Japonia vor depăşi provocările economice şi sociale
determinate de evoluţiile demografice, lipsa unor eforturi în acest sens determinând
declinuri pe termen lung;
8. dacă puterile globale vor conlucra cu instituţiile multilaterale pentru a
adopta structurile şi performanţa în vederea transformării peisajului geopolitic.
În acest sens, la ora actuală, puterile cunoscute demonstrează ambivalenţa faţă
de instituţii precum ONU şi Fondul Monetar Internaţional, dar acest raport se poate
schimba, dacă vor deveni actori mari într-o perioadă ulterioară. Integrarea asiatică
poate să conducă la mai multe instituţii regionale foarte puternice. NATO însuşi se
confruntă cu situaţia de a se implica responsabil în afara ariei sale de intervenţie.
Capabilităţile militare ale Europei nu sunt ferite de declin. De unde şi concluzia că
alianţele tradiţionale nu vor mai fi atât de puternice.
Simpla trecere în revistă a reperelor menţionate indică mutaţii previzibile, dar şi
scenarii care ne pun pe gânduri. Nu şi ipostază defetistă. Nici la nivel global, nici la
cel regional.
Ceea ce pare sigur este anticiparea realităţii că în următorii 17 ani surprizele vor
fi mai mari, schimbările mai profunde, iar actorii internaţionali de azi vor avea, unii,
creşterea dorită, alţii, limitarea la un areal negândit azi.
350