STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Proiectul oleoductului Burgas-Alexandruopolis
Acordul pentru conducta petrolieră dintre portul bulgar Burgas, la Marea
Neagră, şi cel grecesc Alexandroupolis, la Marea Egee, a fost semnat în ianuarie
2008, cu prilejul vizitei la Sofia a preşedintelui de atunci al Rusiei, Vladimir Putin.
Oleoductul Burgas-Alexandroupolis va avea o lungime de 280 de km şi va permite
transportul petrolului provenit din zona Mării Caspice spre vestul Europei, ocolind
strâmtoarea Bosfor din Turcia. Costul proiectului era estimat la 950 milioane de euro.
Într-un interviu acordat cotidianului bulgar „Dnevnik” (24 noiembrie 2008),
Alexander Tarakanov, directorul executiv al companiei de proiect, a punctat o serie de
probleme cu care se confruntă în continuare, cum ar fi:
Neclarităţile nivelului investiţiilor din partea companiilor ruseşti.
Posibilitatea de finanţare integrală din partea Federaţiei Ruse (vehiculată
uneori) nu poate fi acum abordată, iar documentele semnate până în
prezent de către cele trei state participante specifică finanţarea printr-un
fond bancar comun.
Divergenţele între acţionari privind stabilirea costurilor totale ale
conductei, partea rusă sugerând ca, pentru calcularea acestora, să fie
analizate inclusiv elementele referitoare la extracţie, nu doar cele
provenite din activitatea de transport.
Posibilitatea aplicării unor corecţii semnificative ale traseului, pentru a
nu traversa zonele incluse în programul de protecţie a mediului („Natura
2000”) sau eventualele situri arheologice.
Concluzii
În actualul mediu geopolitic, aflat în interdependenţă cu situaţia financiară
internaţională, se detaşează soluţiile de tip soft-power, în raport cu utilizarea
mijloacelor hard-power. Relaţiile internaţionate sunt atât de instituţionalizate, încât
puterile occidentale/democratice trebuie să utilizeze instrumente mai puţin
violente/evidente pentru a-şi atinge obiectivele.
În domeniul resurselor energetice, pentru Uniunea Europeană se evidenţiază
soluţii de transport agreate mai mult sau mai puţin de către Federaţia Rusă. Apreciem
că, în situaţia în care Germania, Marea Britanie Italia şi Franţa, vor întreprinde
eforturi tot mai mari pentru a-şi asigura accesul direct la resursele de petrol şi gaze, în
U.E. va deveni tot mai evidentă strategia rusă, pe termen lung. Adeziunea nu se mai
realizează în jurul conceptului comunism, în prezent ideea centrală este aceea de
Mama Rusia, mare putere. Ca urmare, soluţiile hard-power pot fi prezente oricând,
cazul Georgiei fiind emblematic.
Bibliografie:
[1]. BETEA, Lavinia. Partea lor de adevar. Bucuresti, Editura Compania, 2008.
648 p.
[2]. CHOMSKY, Noam. State esuate: un abuz al puterii si un atac asupra
democratiei. Bucuresti, Editura Antet, 2007. 328 p.
[3]. GOLDSTEIN, Joshua S.; PEVEHOUSE, Jon C. Relatii internationale. Iasi,
Editura Polirom, 2008. 784 p.
420