STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Fiecare stat, slab sau puternic, inclusiv statele “Noii Europe”, încearcă să
găsească o soluţie sigură şi să se acomodeze rapid cu aceste noi invenţii beligene ale
omului contemporan. Până în prezent însă, rezultatele sunt sub aşteptări.
Am argumentat până acum teza că războiul a căpătat noi trăsături, sub
presiunea unor factori acceleratori convergenţi ai mediului internaţional de securitate.
Dar aceasta nu e totul. Noile forme de agresiune şi conflict au mai făcut simultan un
pas, pe care l-aş numi, dialectic.
2. Noua sinteză: relaţia ambivalentă cooperare/conflict, stare de pace/stare
de război
În întreaga istorie au existat limite etice ale comportamentului, iar acestea au
fost transformate, în timp, în tratate, convenţii, norme şi instituţii. Acum, delimitările
dintre război şi pace se pot face cu mult mai multă dificultate. Cine nu este potenţial
inamic, sau cel puţin competitor pentru naţiunile zilelor noastre? Şi cât de mult din
suveranitatea fiecărui popor poate fi cedată alianţelor sau organizaţiilor supranaţionale
fără a periclita securitatea naţională?
În plus, polemologia şi irenologia au impus în timp, anumite standarde în
definirea războiului şi a păcii. În contextul manifestării noilor tipuri de agresiune,
limitele terminologice maxime şi minime se impune să nu rămână imune la
schimbare, ci să fie puse în acord cu realitatea 7 .
Războiul este uneori definit ca expresie ultimă (letală) a competiţiei 8 , ca
agresiune reciprocă, sau ca formă agravată a conflictului 9 , iar pacea ca formă a
competiţiei lipsită de violenţă.
Azi este de preferat a vorbi mai des nu atât despre războaie (în sens Clausewitzian),
ci despre operaţii sau agresiuni/conflicte cu aspect operaţional (acţiuni complexe
care încep încă din timp de pace şi care pot fi duse şi cu mijloace non-militare 10 , nu au
caracter neapărat distructiv şi violent (nu în sensul fizic , ci mai ales în cel simbolic),
ci vizează obţinerea unui alt tip de efecte pentru a atinge scopurile urmărite – care
rămân de natură politică). Ele îşi păstrează caracterul organizat, colectiv, raţional şi
deliberat, necesitând în continuare obiective clare şi un efort susţinut.
Pe de altă parte, cooperarea între state s-a dezvoltat, ajutată de curiozitatea şi
progresul ştiinţific al omenirii, de dezvoltarea extraordinară a tehnologiei informaţiei,
7 Douglas Bland, profesor şi conducător al programului de Studii de Management al Apărării la
Şcoala de Studii Politice a Universităţii Queens susţine: “Războaiele în care noi luptăm astăzi nu
sunt asimetrice sau neregulate – ele sunt noile războaie regulate” În Bland, Douglas, Adjusting to
the new regular warfare, Canadian magazine Calgary Herald, May 15, 2007.
8 În Todd, Kieffer, Competition, War & Transformation, Interagency Framework for Operational
Planning and Force Development, June 2004, consultat pe site-ul
www.au.af.mil/au/awc/awcgate/jcs/competition.ppt. la 26.02.2009, ora 17.50.
9 Cf. www.ohrd.wisc.edu/onlinetraining/resolution/aboutwhatisit.htm#index consultat la
02.03.2009, ora 11.45.
10 Se ştie că adepţii “strategiei indirecte”, precum Liddell Hart sau André Beaufre au extins sfera
noţiunii de război şi asupra aşa-numitelor “mijloace nemilitare”, justificând astfel termeni precum
Războiul Rece, război ideologic sau război psihologic. În literatura de specialitate sunt amintiţi şi
termeni care par la fel de neacoperiţi de abordarea clasică: războiul civilizaţiilor, războiul stelelor,
războiul imagologic, psihotronic, holotropic, economic, etc. Sau din contră, cel de “pace fierbinte”.
291