STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

REFLECTAREA SECURITĂŢII UMANE
ASUPRA POLITICILOR DE SECURITATE
٭ Dr. Mihai NEAG
Descoperirea scopului precum şi a profunzimii insecurităţii umane în lume impun obţinerea
unor date care să conducă spre înţelegerea cauzelor care determină această stare. Securitatea
umană beneficiază de o tot mai mare atenţie la nivel global şi de o abordare diferită în cadrul
organizaţiilor internaţionale. Cercetarea în domeniu rămâne o provocare majoră pentru evaluarea
impactului politicilor de securitate asupra securităţii umane.
Defining the purpose and penetrating the depth of human insecurity in the world, impose
data gathering for the identification of its origins. Human security benefits from ever-growing
attention at global level and different approaches within international organizations. The research
in this field stands for a major challenge in terms of evaluating the impact of security policies on
human security.
Complexitatea provocărilor la adresa securităţii indică o nevoie crescută de
modificare, redimensionare şi redirecţionare a politicii de securitate/apărare, a
statelor, atât ca entităţi cât şi în cadrul organizaţiilor internaţionale de securitate
(NATO, UE, OSCE, ONU). Evoluţia evenimentelor politice şi militare din arealul de
interes, impune reanalizarea politicii de apărare, care trebuie proiectată în vederea
promovării intereselor şi obiectivelor politico-militare naţionale, concomitent cu
asigurarea celor internaţionale. Scopul tradiţional al securităţii naţionale este apărarea
statului împotriva ameninţărilor externe. În corelaţie cu acesta, securitatea umană se
concentrează pe protecţia indivizilor.
Securitatea umană este un concept relativ nou, folosit pentru a descrie
ameninţările asupra fiinţei umane. Securitatea umană şi cea naţională se susţin
reciproc deşi nu totdeauna siguranţa statului implică în mod automat, siguranţa
oamenilor. Protejarea cetăţenilor împotriva oricărei ameninţări din exterior poate fi o
condiţie necesară pentru securitatea indivizilor, dar în mod sigur nu este una
suficientă. Securitatea individului ,,…este mai mult decât absenţa riscurilor şi
ameninţărilor la adresa integrităţii fizice sau psihice a unei persoane sau a alteia.
Aceasta este o stare în care pericolele şi condiţiile care pot provoca atingere unei
fiinţe umane sunt controlate în aşa fel încât individul este apărat sub toate
aspectele.” 1 De aceea, se poate aprecia că securitatea umană este o resursă
indispensabilă a vieţii cotidiene ce permite individului şi comunităţii să-şi înfăptuiască
nestingherit aspiraţiile şi idealurile.
Eficienţa sectorului de securitate naţională se cuantifică, în valoare reală, în
securitate umană. Dezvoltarea umanităţii nu poate fi realizată fără asigurarea
securităţii umane. Securitatea umană implică de obicei o condiţie în care oamenii îşi
Bălcescu”, Locotenent٭ colonel conferenţiar universitar, Academia Forţelor Terestre „Nicolae
Sibiu
1 Gl. bg. dr. Traian PIGUI, Securitatea economică şi securitatea umană globală, în Colocviu
Strategic nr. 10 [XXII], august 2004.
17