STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

• adaptarea misiunilor armatei la condiţiile impuse de participarea la acţiunile
de combatere a terorismului;
• perfecţionarea şi amplificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi
obiectivelor de importanţă deosebită care ar putea constitui ţinte ale
atacurilor teroriste;
• pregătirea specifică a personalului destinat desfăşurării activităţilor în
mediul internaţional;
• perfecţionarea şi diversificarea sistemelor de protecţie a comunicaţiilor şi a
reţelelor informatice.
Pentru a fi eficientă lupta împotriva terorismului trebuie să fie ultrarapidă,
promptă, hotărâtă şi flexibilă. Structurile militare destinate să desfăşoare astfel de
acţiuni trebuie să fie pregătite, dotate şi instruite să răspundă unor astfel de cerinţe.
Dispozitivul de acţiune al forţelor participante se va realiza în funcţie de
misiunea primită şi situaţia concretă, trebuie să fie flexibile în afara şabloanelor
cunoscute, ofensive, să asigure culegerea de informaţii, angajarea nemijlocită,
elemente de sprijin şi manevră, lichidarea şi zădărnicirea acţiunilor teroriste.
O posibilă configurare a forţelor militare ar putea fi următoarea:
• structuri de conducere specifice;
• structuri de informare, supraveghere şi avertizare;
• forţe speciale;
• forţe de acţiune preventivă;
• forţe principale de acţiune şi de reacţie.
Cu siguranţă terorismul nu va putea fi eradicat complet, deoarece este un
fenomen imposibil de anihilat pe termen scurt. Comunitatea internaţională are însă
puterea să-l pună sub supraveghere, să-i limiteze efectele, să protejeze omenirea
împotriva lui. De aceea, prima măsura de protecţie antiteroristă este cunoaşterea
profundă a acestui fenomen, în toată complexitatea lui, inclusiv sub noile sale aspecte,
depistarea cauzelor care-l generează, precum şi acţiuni unitare şi concertate asupra lor.
Astăzi, însă, această cunoaştere este dificilă, iar acţiunile asupra cauzelor presupun, de
fapt, rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă societatea actuală.
Cum de altfel este bine ştiut, asimetria a existat şi de-a lungul istoriei, nu este
un fenomen nou şi lumea nu va scăpa de asimetrii, de fundamentalism extremist sau
crimă organizată, dar cu toate acestea se impune necesitatea aprofundării studiului în
domeniul riscurilor asimetrice deoarece practica ultimilor ani a confirmat că
terorismul internaţional este în mod cert, cel mai mare risc pentru siguranţa şi
securitatea globală în secolul în care de-abia am intrat.
În virtutea amplorii pe care a căpătat-o şi a implicaţiilor pe termen lung
manifestate în toate sferele societăţii contemporane, şi mai ales a impactului
psihologic asupra populaţiei, terorismul şi-a câştigat faima de conflict neconvenţional
şi asimetric. Terorismul este asimetric nu numai în sfera luptei armate şi ideologice ci
şi în cea teoretică şi normativă. În exercitarea forţei, în general partea care are dotarea
tehnică şi materială superioară şi care beneficiază de o strategie superioară se impune
în faţa părţii mai slab pregătite. Terorismul are ca unică raţiune ocolirea luptei egale,
acţionarea în afara şi împotriva regulilor în aşa fel încât să se poată depăşi
superioritatea adversarului. Dacă regula corectă din punct de vedere etic şi politic a
82