STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

instituţiile ţării (mai ales cu cele militare), elitele sociale şi puterile străine, în scopul
creării diferitelor mişcări sociale şi al utilizării lor pentru câştigarea de teren 3 .
Toate aceste aspecte economice şi politice sunt importante, din perspectiva
faptului că, odată cu scăderea preţului petrolului sub 50 dolari/baril, Iranul se
confruntă cu probleme în acoperirea cheltuielilor bugetare şi există pericolul creşterii
tensiunilor sociale înaintea alegerilor prezidenţiale 4 .
În acelaşi timp, administraţia S.U.A. va menţine statu-quo-ul în procesul de
pace israeliano-palestinian, până când va decide cum să gestioneze comunitatea tot
mai divizată a palestinienilor şi un guvern israelian care pare preocupat îndeosebi de
ameninţarea iraniană 5 .
Un element important în strategia americană pentru negocierile dintre
Rammalah şi Ierusalim este rezultatul alegerilor din Israel. Partidul Kadima (centrudreapta),
condus de Tzipi Livni, a depăşit cu un mandat Partidul Likud (dreapta) al lui
Benjamin Netanyahu. Apreciem că această situaţie va conduce la o concentrare a
atenţiei pe soluţia palestiniană, având în vedere progresele înregistrate în discuţiile cu
Ahmed Qurei, cunoscut şi cu numele Abu Ala (Prim-ministrul Autorităţii Naţionale
Palestiniene, negociatorul-şef palestinian).
Preşedintele Barack Obama trebuie să stabilească legitimitatea şi credibilitatea
S.U.A. în regiune ca mediator onest, un prim pas fiind sublinierea angajamentelor faţă
de justiţia socială şi respectarea drepturilor omului. Astfel, va fi demonstrată hotărârea
de transformare a acestor eforturi într-un proces efectiv de rezolvare paşnică a
conflictelor şi va fi promovată o nouă viziune, internaţionalistă, în scopul obţinerii
securităţii pentru israelieni şi dreptate pentru palestinieni, prin soluţia celor două
state 6 .
Deşi victoria lui Obama a fost apreciată de către liderii europeni, aceştia vor
observa că este dificil să reziste influenţei exercitată de către un preşedinte popular şi
activ şi să ignore agenda politică a acestuia. Noua administraţie americană implică nu
doar o schimbare la nivelul S.U.A. ci şi al cancelariilor europene. Este ceea ce
apreciem că se poate numi reflexul puterii, S.U.A. fiind un centru mondial de putere.
Washingtonul ar trebui să identifice punctele de legătură cu Bruxelul şi să
restabilească, redimensioneze, pe baza intereselor comune de securitate, punctelecheie
ale modelării relaţiilor S.U.A.-U.E. fiind modurile în care va fi gestionată
problematica economico-financiară internaţională, comerţul, protecţia mediului şi
asistenţa militară.
În cazul în care noul preşedinte american va reuşi să facă faţă provocărilor cu
care se confruntă şi va restabili prestigiul S.U.A. în lume, U.E. va fi un beneficiar net
al acestei situaţii şi în baza legăturilor istorice dintre cele două puteri 7 .
3 „Foreign Affairs” – Abkar Ganji, „Sultanatul zilelor noastre”, 04.12.2008.
4 „Stratfor” - „Anunţul privind emisia de titluri de stat şi speranţele mari în discuţiile bilaterale”,
20.11.2008.
5 „Oxford Analytica” - „Obama va acţiona cu prudenţă în Orientul Mijlociu”, 12.11.2008.
6 „FRIDE” - Robert Mathews, „Unele observaţii privind alegerea lui Obama”, noiembrie 2008.
7 „Centre for European Reform” - Thomas Valasek, „Ce doreşte Europa de la preşedintele Obama”,
noiembrie 2008; „Oxford Analytica” - „Îmbunătăţirea relaţiilor depinde de ambele părţi”,
07.11.2008.
374