STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

2. variabile uşor volatile (exponenţiar şi liniar): resursele, componenţa
demografică, capitalul, capacitatea tehnologică, PIB-ul etc;
3. variabile predictibile : unele schimbări politice, alianţe constituite,
capabilităţi militare etc;
4. variabile accidentale: efecte ale războiului sau revoluţiilor, calamităţi
naturale, unele personalităţi, unele presiuni externe;
5. variabile incalculabile – sunt excesiv de complexe, implicând mecanisme
necunoscute sau neanalizate ale unor cauze.
Herman Kahn era de părere că analiştii care tind să considere viitorul ca fiind
mai mult sau mai puţin predictibili sunt înclinaţi să pună accent pe primele patru
categorii. Cei care consideră viitorul ca impredictibil pun accent pe ultimele două
categorii. Herman Kahn însuşi era mai degrabă de acord cu ultimii. Cu toate acestea,
predicţia continuă să ocupe un loc esenţial în preocupările lui Kahn şi ale tuturor celor
care se ocupă de problemele previziunii strategice. Ei consideră că multe aspecte din
viitor pot fi predictibile. În acest sens, dintre cele şase categorii, variabilele stabile
sunt cruciale. Ele asigură cea mai puternică şi sigură ancoră pentru predicţii şi
scenarii. Acest lucru este atât de evident încât, uneori, nu realizăm că atunci când
facem predicţii considerăm de la sine înţeles că aceste variabile sunt constante.
Al doilea set de variabile, cele uşor volatile, sunt cele mai studiate. Aceste
variabile tind să se schimbe încet şi proporţional, astfel încât, dacă cineva cunoaşte
magnitudinea variabilei şi rata schimbării, extrapolarea poate fi posibiliă. Predicţiile
bazate pe acest set de variabile funcţionează bine mai ales pe termen scurt şi mediu.
Următorul set se referă la patternuri şi circumstanţe în care anumite fenomene
sau evenimente pot fi descrise ca situaţii sau secvenţe sociale, subiect al
generalizărilor de bun simţ. Folosirea lor în prognoze presupune simpla lor
reformulare pentru a pune întrebări punctuale. Aşadar, ele devin mijloace euristice
pentru construirea scenariilor şi predicţiilor.
În sfârşit, ultimele tipuri de variabile sunt cele accidentale şi cele incalculabile.
Prin natura lor ele sunt impreditibile. Totuşi, examinarea plauzibilităţii, posiblităţii şi
implicaţiilor lor sunt cruciale. Toţi marii gânditori strategici au făcut din aceasta un
element fundamental al gândirii strategice.
Pornind de la ideile lui Herman Kahn, constatăm că previziunea strategică este
o încercare de a ne adapta anticipările la o realitate volatilă, pe baza unui cadru
sofisticat ce încorporează toate seturile de variabile, de la cele relativ stabile şi uşor
volatile la cele foarte dinamice şi accidentale.
Decizia strategică este, în mojoritatea cazurilor, luată în condiţii de
incertitudine şi ambiguitate. O decizie presupune condiţii de risc atunci când există
probabilitatea ca anumite evoluţii din viitor să fie cunoscute.
Scenariile reprezintă modalitatea prin care răspundem strategic şi cognitiv la
problema incetitudinii. Neştiind care va fi direcţia de evoluţie în viitor şi neputând da
o probabilitate clară unei alternative, definim mai multe imagini alternative ale
viitorului. În felul acesta, chiar dacă nu cunoaştem – nu avem certitudine cognitivă –
suntem în mare măsură pregătiţi.
Aşa cum am arătat, Herman Kahn, considerat părintele metodei scenariilor, a
subliniat în repetate rânduri că scopul scenariilor este euristic, adică de a căuta şi
191