STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Produsele caracteristice ale acţiunii de influenţare psihologică derulată de
agresor sunt schimbările atitudinale graduale ale grupului ţintă, materializate la
început, în suspiciune şi neîncredere în valorile, normele şi principiile cu semnificaţie
(componentele de bază ale sistemului de referinţă al personalităţii. Acestea pot
degenera în nesiguranţă, dezorientare, confuzie şi derută, însoţite de sentimente de
frică şi defetism, sau, ca formă extremă, în manifestarea anxietăţii, panică sau stări
depresive, demoralizatoare, constând chiar în tulburări psihologice (de percepţie, de
reprezentare, gândire etc.) şi psihiatrice (în ansamblu, de conduită raţională).
Propaganda
În Doctrina pentru operaţii psihologice a forţelor armate ale SUA din 2003 se
poate găsi una din puţinele definiţii "oficiale" ale propagandei, înscrisă într-un
document doctrinar militar: Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective
naţionale în scopul influenţării opiniilor, emoţiilor, atitudinilor sau comportamentelor
oricărui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei
comunicări. Tot aici, propaganda este clasificată în “propagandă neagră”, în care se
lasă să se înţeleagă că informaţia ar emana de la altă sursă decât cea reală;
“propagandă gri”, în care nu este identificată sursa; şi “propagandă albă”, în care
sursa sau sponsorul este cunoscut publicului.
În esenţă, propaganda reprezintă o propagare sistematică a unei doctrine,
ideologii sau idei, care reprezintă o valoare pentru vorbitor (un exemplu poate fi şi
propaganda electorală). Cuvântul-cheie al definiţiei este "sistematic". Simpla
expunere a unei ideologii sau doctrine nu reprezintă propagandă. Pentru a deveni
propagandă, ideologia şi doctrina trebuie să fie răspândite printr-un sistem de
comunicare, printr-o serie de evenimente organizate pe o perioadă lungă de timp, cu
scopul de a face ca auditoriul să adopte un nou fel de a gândi.
Propaganda, împreună cu măsurile militare, economice şi/sau politice,
reprezintă şi o parte componentă a războiului psihologic.
Războiul psihologic constă în folosirea propagandei în aşa fel încât să
zdrobească rezistenţa inamicului, să demoralizeze forţele armate a le acestuia şi să
sprijine moralul forţelor poprii.
Profesorul Paul Linebarger considera că: Propaganda militară constă dintr-o
anumită formă de comunicare, planificată din timp, destinată să influenţeze spiritul şi
atitudinea inamicului, a unui grup neutru sau a maselor străine cu atitudini ostile, în
interesul unui scop strategic sau tactic bine definit.
Propaganda continuă să fie asociată cu minciuna si manipularea. Prin modul de
a putea împleti adevărul cu falsul, ea este, într-adevăr, forma principală prin care se
poate acţiona asupra conştiinţei şi sentimentelor. Totodată, propaganda este cea mai
importantă tehnică utilizată în cadrul celor două metode de realizare a agresiunilor
informaţionale (manipularea şi dezinformarea) şi, prin urmare, are un anumit grad
de autonomie, ceea ce determină uneori tratarea ei ca metodă 10 .
Principiile propagandei sunt: universalitatea (care presupune folosirea tuturor
mijloacelor posibile: mass media, afişe, artă, manuale şcolare etc.); simplificarea
10 Constantin Hentea, Propaganda fără frontiere, Editura Nemira, Bucureşti, 2002, p. 86;
306