STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

• revizuirea mandatului şi a necesităţilor în resurse ale instituţiilor financiare
internaţionale.
Reuniuni la nivelul Uniunii Europene. Uniunea Europeana (UE) este o
comunitate de state europene independente, astăzi în număr de 27, reunite în jurul
unor valori politice, economice, culturale şi sociale comune, în urma procesului de
cooperare şi integrare început în 1951, odată cu semnarea Tratatului de la Paris. Este
considerată a fi o construcţie sui generis 7 , situându-se între federaţie şi confederaţie.
Organizarea relaţiilor între statele membre şi între popoarele lor într-o manieră
coerentă şi pe baza solidarităţii dintre ele este misiunea de bază a UE.
Obiectivele principalele ale Uniunii Europene sunt reprezentate de:
• promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost stabilită în
1993; moneda unică a fost lansată în 1999);
• afirmarea identităţii UE pe scena internaţională (prin ajutorul umanitar către
ţările ce nu sunt membre, politica externă şi de securitate comună, acţiunea în crizele
internaţionale; de asemenea, prin poziţii comune în cadrul organizaţiilor
internaţionale);
• introducerea cetăţeniei europene (care nu va înlocui cetăţenia naţională, ci o
va completa şi va conferi un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);
• extinderea zonei libertăţii, securităţii şi justiţiei (legat de operaţiunile de pe
piaţa internă şi, mai ales, de libertatea de mişcare a persoanelor);
• păstrarea şi întărirea legislaţiei UE existentă (întreaga legislaţie adoptată de
instituţiile europene, împreună cu tratatele fundamentale).
Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene,
revizuit ulterior prin tratatele integrării europene, principalele instituţii comunitare
sunt:
• Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care
este ales prin vot direct de către aceştia;
• Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare
stat membru;
• Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE;
• Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngrijeşte de respectarea
legilor europene;
• Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea activităţilor UE.
Sistemul politic al UE este definit într-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste
tratate este Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Tratatele actuale şi
viitoare stabilesc pentru politica UE o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat din
aceste acte reflectă prin structura sa principiul democratic al separării puterilor în stat
în puterea legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte procesul legislativ
urmăreşte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
7 Cf. Dicţionarului explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, sui generis = special, original, particular;
unic în felul său.
335