STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

dinamică ce trebuie studiată continuu chiar de către cei care o formează, pentru a-i
putea surprinde sensurile evoluţiei.
La sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, România s-a aflat în faţa
unor modificări majore de politică externă şi în domeniul strategiei de securitate. Pe
fondul destrămării sistemului comunist în Europa de Est, a schimbării radicale a
societăţii româneşti s-a impus necesitatea adoptării soluţiilor viabile de securitate care
să asigure în domeniile fundamentale ale vieţii românilor.
Securitatea naţională este definită, de către specialiştii în domeniu, prin
perspectiva intereselor şi a poziţiei pe care o naţiune le are în raportul de forţe
internaţional şi al mijloacelor folosite pentru promovarea acestora. Politologul
american Walter Lippnann consideră că o naţiune şi-a realizat securitatea numai în
măsura în care "nu este în pericol să-şi sacrifice valorile esenţiale dacă doreşte să evite
războiul şi poate, dacă este ameninţată, să menţină aceste valori prin victorie într-un
astfel de război.
Cu alte cuvinte, securitate înseamnă: unei naţiuni de a împiedica un război sau,
dacă acest lucru nu se reuşeşte, de a câştiga un război pentru a nu-şi pierde integritatea
şi independenţa naţională. Această formulă prin care este definită securitatea
surprinde acea zonă extremă, particulară a securităţii, în strânsă legătură cu rezolvarea
militară a unei crize. Analiza detaliată a fenomenului securităţii unui stat relevă
profundele legături ale acestuia cu starea economică, culturală, de sănătate, ecologică,
etc.
Securitatea naţională a României reprezintă de echilibru, relativ stabil, a
sistemului social în care cetăţeanul, organizaţiile guvernametale şi neguvernamentale,
grupurile de persoane organizate pe diferite criterii, pot să se dezvolte liber şi îşi pot
promova propriile interese în condiţiile respectării unui sistem de norme aflat în
dinamică.
Materializarea politicii României în domeniul securităţii se regăseşte în
strategia de securitate naţională, care reprezintă în esenţă modul de organizare şi
conducere a activităţilor pentru realizarea intereselor şi obiectivelor puterii politice, în
acest domeniu, prin folosirea raţională a resurselor, pentru asigurarea stabilităţii
sociale şi securităţii sistemului social.
Strategia de securitate naţională a României este "documentul de bază care
fundamentează planificarea apărării la nivel naţional", strategia constituind astfel
expresia politică de referinţă a atributelor fundamentale ale statului român în acest
domeniu la un moment dat.
Strategia sintetizează obiective şi corelează direcţii de acţiune pentru toate
componentele implicate în asigurarea securităţii ţării asigurând astfel coerenţă
acţiunilor sectoriale şi reglementărilor specifice ale instituţiilor statului de drept şi
factorilor constituţionali de putere care au responsabilităţi în realizarea, protejarea şi
afirmarea intereselor fundamentale ale României.
Statutul ţării noastre de membru al Aliantei Nord-Atlantice, ca şi procesul de
integrare în Uniunea Europeana au modificat substanţial coordonatele proiectării
sistemului de securitate naţională a României. Partenerii României în arhitectura
internaţională de securitate definesc o zonă care are la bază valori, interese şi
obiective comune, fundamentate pe principiile şi normele democraţiei, statului de
199