STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Scenariile sunt importante şi din alt punct de vedere: ele reprezintă un cadru
sintetic în care pot fi integrate celelalte metode şi abordări. Iată de ce scenariile sunt
folosite azi, pe scară largă, nu numai în problemele de securitate naţională, ci şi în
business, management sau în proiectarea unor politici publice.
În ciuda utilităţii lor, trebuie să fim mereu precauţi şi să nu uităm limitele
scenariilor. Deşi ele sunt utile pentru a stimula, ilustra sau învăţa şi pentru a da
precizie şi bogăţie comunicării, nu trebuie confundate cu predicţia unei realităţi certe
viitoare.
3. Scenariile în politica de securitate naţională
Azi scenariile sunt un element central în gândirea strategică şi de securitate.
Pentru proiectarea unor politici şi strategii de securitate şi construirea de capabilităţi
strategice, este nevoie de cunoştinţe teoretice şi de dezvoltarea unor abilităţi practice
în construirea de scenarii. Desigur că tipul de scenariu diferă în funcţie de nivelurile şi
domeniile strategice. Într-un fel arată un scenariu pentru politica de securitate a unui
stat sau aliante, şi altfel arată un scenariu operaţional, folosit în planificarea politicii
de apărare sau în pregătirea unui război.
Studiile orientate către dinamica viitorului şi metoda scenariilor au fost
dezvoltate în Statele Unite ale Americii, după al doilea război mondial, naşterea lor
fiind legată direct de securitatea naţională. Aşa cum am arătat mai sus, Herman Kahn,
a avut o contribuţie esenţială în dezvoltarea scenariilor militare. De pildă, On
Thermonuclear War, cartea ce a lansat public metoda scenariilor, analiza sistematic
efectele posibile ale unui război nuclear şi propunea alternative strategice în diverse
circumstanţe.
Prin tradiţie, scenariile au fost şi sunt folosite pe scara largă în politica de
securitate a SUA, fie prin studii mandatate de Congres, de Comunitatea de Informaţii
sau de establishmentul militar, unele fiind realizate în cooperare cu societatea civilă şi
mediul academic.
Astăzi o serie de companii internaţionale realizează scenarii şi angajează în
acest scop experţi pe diferite paliere de responsabilitate.
Coborând discuţia la nivel strategic operaţional, decidenţii politici şi
planificatorii militari au nevoie de scenarii multiple, pentru stabilirea misiunilor
armatei sau ale serviciilor de informaţii.
Planificarea strategică pe bază de scenarii este consacrată mai ales in domeniul
militar, unde se selectează un set de scenarii pentru a alcătui structuri de forţe. Acel
set de scenarii trebuie să acopere întregul spectru de riscuri, pentru a determina
misiuni, operaţii şi structuri de forţe. Scenariile, ca instrument de planificare
strategică, sunt concepute în termeni operaţionali. Ele sunt utile la determinarea
structurii de forţă şi a planurilor militare, pe baza anticipării evoluţiei mediului de
securitate. Planificarea strategică prin scenarii se practică pe scară largă atât în cadrul
alianţelor, coaliţiilor, cât şi la nivelul politicilor naţionale.
Metodele propedeutice şi euristice sunt consecinţa directa a impredictibilităţii
mediului în care sunt luate deciziile strategice. Aceste metode au ca scop pregătirea
pentru înfruntarea impredictibilului. Ele pornesc de la premisa că nu trebuie să ne
amăgim cu iluzia că perfecţionarea tehnicilor de previziune este soluţia ultimă ce ne
193