STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

ameninţarea la adresa populaţiei. Scopul a fost acela de a fructifica succesul acţiunii
efectuate în 1999, prin trecerea responsabilităţii colectării armelor şi muniţiei
autorităţilor naţionale şi forţelor armate ale acestora. Operaţiunea continuă şi pe
parcursul anului 2001 2 .
Dislocarea IFOR, care cuprindea militari din ţările membre şi ne-membre
NATO, a reprezentat primul angajament operaţional militar în teren major al Alianţei
şi a contribuit într-o mare măsură la reformularea identităţii sale post război rece.
Procesul de adaptare şi cunoaştere a fost evidenţiat de modul în care a evoluat
menţinerea păcii în Bosnia-Herţegovina, iniţial sub autoritatea IFOR şi apoi sub cea a
Forţei de Stabilizare (SFOR), şi a oferit posibilitatea desprinderii unor învăţăminte de
importanţă vitală atunci când NATO a dislocat Forţa Kosovo (KFOR) în iunie 1999 3 .
În urma conflictului din Kosovo, ţările din regiune s-au confruntat cu probleme
umanitae, politice şi economice majore.Mai mult de 230.000 de refugiaţi au venit în
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, peste 430.000 în Albania şi 64.000 în
Muntenegru.Aproximativ 21.500 au venit în Bosnia Herţegovina şi mai mult de
61.000 au fost evacuaţi în alte ţări. În Kosovo s-a estimat că 58.000 de persoane au
rămas fără casă.Pentru gestionarea acestei situaţi umanitare, forţele NATO au
transportat şi distribuit în zonă mii de tone de alimente şi echipament. Până la sfârşitul
lunii mai 1999, peste 4666 tone alimente şi apă, 4325 tone de bunuri de strictă
necesitate, 2624 tone de corturi şi apropate 1600 tone de medicamente au fost
transportate în zonă 4 .
Au fost nevoie de aproape trei ani şi jumătate de lupte sângeroase în Bosnia-
Herţegovina şi un an de lupte în Kosovo până când NATO a intervenit pentru
încheierea acestor conflicte. Totuşi, în primăvara lui 2001, la cererea autorităţilor din
Skopje, Alianţa s-a implicat în efortul de a dezamorsa un conflict în curs de escaladare
în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Astfel, NATO a desemnat pentru prima
dată într-o zonă de conflict un înalt diplomat pentru a reprezenta Alianţa în teren şi a
acţiona ca trimis personal al secretarului general
NATO a transferat ulterior responsabilitatea pentru operaţia din fosta Republică
Iugoslavă a Macedoniei Uniunii Europeae în aprilie 2003, dar Alianţa a menţinut un
comandament militar în această ţară, pentru sprijinirea autorităţilor de la Skopje în
privinţa reformei apărării şi a pregătirilor pentru aderare.
Similar, în Bosnia-Herţegovina, responsabilitatea NATO de asigurare a
securităţii cotidiene a fost preluată de Uniunea Europeană în decembrie 2004, dar
Alianţa a menţinut un comandament militar axat pe reforma apărării şi pregătirea
acestei ţări în vederea includerii în Parteneriatul pentru Pace. În acelaşi timp, NATO
are în continuare aproape 17.000 de militari în KFOR, care rămâne cea mai mare
operaţie a Alianţei 5 .
După 11 septembrie 2001, capabilităţile operaţionale şi de management al
crizelor ale NATO au devenit din ce în ce mai solicitate. Deşi Alianţa nu a contribuit
direct la Enduring Freedom, NATO a furnizat Statelor Unite aeronave AWACS
2 Ibidem p. 79.
3 Revista NATO nr.1/2006.
4 NATO Handboock, Brussels 2006, p.151.
5 Revista NATO nr.1/2006.).
247