STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

însărcinată de asemenea cu construirea unui stat pentru poporul israelian în Palestina
însă se impune să amintim că această iniţiativă s-s lovit de rezistenţa arabă, având loc
un lung şir de conflicte sângeroase. Conflictele au degenerat, astfel că Marea Britanie
a fost nevoită ca până în anul 1937 să transforme Palestina într-o bază militară care
număra aproape 20000 de soldaţi. 2
O nouă pagină de istorie s-a scris începând cu anul 1940 când Marea Britanie,
pentru a câştiga simpatia arabilor, a interzis accesul imigranţilor în Palestina, aceasta
concomitent cu persecuţia Germaniei hitleriste asupra evreilor. Dacă în anul 1939 în
Europa existau aproximativ 9,5 milioane de evrei, ca urmare a exterminării
sistematice (Conferinţa de la Wannesee), în anul 1945 mai existau doar 2,75 milioane.
3 Războiul a determinat o oarecare linişte în Palestina, dar închiderea frontierelor
pentru imigranţii evrei a deschis o nouă ,,rană” care avea să transforme totul într-o
dramă. În anul 1945, la sfârşitul Holocaustului, poporul evreu, animat de dorinţa de
recucerire a ţării, avea să poarte lupte sângeroase.
Istoria îşi continuă cursul sinuos şi după îndelungi şi inconsecvente politici, la
29 noiembrie 1947, Naţiunile Unite decretează partajarea Palestinei în două state, unul
evreiesc şi unul arab, din momentul expirării mandatului britanic, în 15 mai 1948
(rezoluţia 181). Lumea arabă respinge această decizie.
La istorica dată de 14 mai 1948, se proclamă statul Israel, împotriva căruia
armatele arabe intră în război. La sfârşitul conflictului, în 13 ianuarie 1949, mai mult
de 400 de sate arabe au fost rase de pe faţa pământului iar 700 de mii de palestinieni
se refugiază în Cisiordania, în Gaza şi în ţările arabe vecine.
2. Războaiele arabo-israeliene
Statele arabe au refuzat să recunoască Israelul sau să încheie pace cu acesta. Au
izbucnit războaie în 1956, 1967, 1973 şi 1982, plus numeroase raiduri şi contralovituri
israeliene. Fiecare parte crede în versiuni diferite ale aceleiaşi istorii. Fiecare parte
consideră că celălalt este în întregime vinovat pentru conflict, şi aşteaptă scuze.
Campania din Sinai 29 octombrie – 6 noiembrie 1956. Între anii 1950-1956,
egiptenii au boicotat Israelul şi au interzis circulaţia maritimă în proximitatea
Canalului de Suez şi a Golfului Eilat. Toate guvernele arabe susţineau un război de
hărţuială împotriva noului stat creeat. Aceste acţiuni aveau capul de pod în Peninsula
Sinai şi în regiunea Gaza. În seara de 29 octombrie, armata israeliană a pornit atacul
împotriva ameninţării egiptene şi numai în şase zile, armatele egiptene au fost învinse.
Obiectivul izraelian fusese atins însă celelalte guverne arabe, stupefiate de succesul
Israelului şi-au declarat voinţa de a distruge statul izraelian prin lupte de hărţuială,
atacuri teroriste, sinucigaşe, blocade etc.
Războiul de şase zile (5 – 11 iunie 1967). Anul 1966 a fost marcat de o
accentuare a tensiunii la frontiera cu Siria. Pe fondul violării spaţiului aerian israelian,
la 7 aprilie 1967, de către 6 avioane siriene conflictul s-a agravat şi mai mult. După
blocada egipteană de la Strâmtoarea Tiran, israelienii au ripostat, în condiţiile în care
ţara eraîncercuită. Au urmar lovituri fulgel, pe toate fronturile şi războiul a luat sfârşit,
2 Andre Chouraqui - Statul Israel, Editura Corint, Bucureşti, 2001, p.26.
3 Andre Chouraqui - Statul Israel, Editura Corint, Bucureşti, 2001, p.26.
49