STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

submarine) sau adăposturi şi fortificaţii. Alături de arma-laser, o arma cu microunde
de mare putere, intră deja în categoria armelor viitorului nu prea îndepărtat 10 .
Tot în 1993 ruşii au făcut publicitate „armelor cu plasmă“, care potrivit spuselor
pot lovi orice obiect care se mişcă în atmosfera pământului (rachetă, focos, meteorit
etc.). Această armă utilizează baza tehnologică existentă (fără componentă spaţială) şi
valorifică energia cinetică a obiectivului însuşi, care este interceptat electronic de către
plasmoidul creat prin instalaţiile existente (generatoare de microunde, antene).
Energia sistemelor componente ale armei cu plasmă este direcţională nu către
obiectiv, ci spre traiectoria acestuia. În fapt, se produce ionizarea atmosferei ceea ce
face ca obiectivul, odată intrat în zonă, să fie deturnat de pe traiectorie,
dezorganizându-i-se total aerodinamica. Obiectivul, părăsind traiectoria, va fi distrus
ca urmare a presiunii aerodinamice create asupra sa, a energiei cinetice neuniforme.
Mutaţii remarcabile au avut loc şi în domeniul blindatelor. Au fost proiectate,
construite şi au intrat în dotarea armatelor marilor puteri tancuri, maşini de luptă ale
infanteriei şi autoblindate cu întrebuinţări multiple. În construcţia de tehnică blindată
s-au introdus tehnologii noi privind compoziţia blindatelor şi a gurilor de foc. Au
crescut puterea de foc, de izbire şi mobilitatea, gradul de protecţie a echipajului,
capacitatea de a acţiona în medii contaminate radioactiv sau chimic, atât ziua cât şi
noaptea şi în orice condiţii meteorologice 11 .
De asemenea, se remarcă intensificarea preocupărilor specialiştilor americani
pentru dezvoltarea unor categorii de arme denumite generic arme neletale.
În concepţia cercetătorilor americani, armele neletale reprezintă o cale de mijloc
între demersurile diplomatice şi acţiunile de folosire a armamentului clasic, putânduse,
astfel, evita izbucnirea unui război total. Unii teoreticieni consideră că
întrebuinţarea acestei arme ar constitui o revoluţie în modul de desfăşurare a
războiului, urmând a fi reduse costurile materiale, umane şi financiare.
Totuşi, este deosebit de important să ne amintim că noile sisteme de armament
(tehnologia) facilitează, dar nu determină prin ele însele revoluţii în afacerile militare.
Precedentele revoluţii în afacerile militare au avut drept linii directoare cerinţele ce au
determinat inovarea şi automodernizarea structurilor militare, astfel încât să fie în
măsură să depăşească limitările practicii curente.
4. RMA şi transformarea armatei în domeniul doctrinar şi operaţional
Aşa cum s-a mai specificat, Revoluţia în afaceri militare presupune mutaţii
semnificative şi în ceea ce priveşte domeniul doctrinar şi operaţional, în sensul
experimentării tehnologiei şi transformării efectelor ei în concepte, teorii şi acţiuni.
Tot mai mulţi specialişti militari apreciază că victoria pe câmpul de luptă
modern, va depinde nu numai de nivelul de pregătire al efectivelor de cantitatea şi
calitatea sistemelor de arme şi muniţii, ci şi de existenţa unor concepte strategice care
să le valorifice.
10 Viorel Ostropel, Op. cit., pp. 125-126.
11 Gheorghe Ion Bălăceanu, Revoluţia tehnologică contemporană şi impactul ei asupra
potenţialului militar, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2001, pp. 54-55.
91