STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Securitatea umană plasează omul în centrul preocupărilor sale, ea cuprinzând
ansamblul următor: dimensiunea politică (violarea drepturilor omului şi a principiilor
democratice); dimensiunea individuală (conflicte, sărăcie, crime legate de droguri,
violenţă asupra femeilor şi copiilor, terorism); dimensiunea alimentară (în termeni de
disponibilitate cantitativă şi calitativă a hranei); dimensiunea sanitară (boli, epidemii,
boli respiratorii rezultate din poluarea aerului); dimensiunea economică (şomaj,
insecuritatea muncii, inegalitatea veniturilor şi a resurselor, sărăcie şi absenţa
locuinţei). Securitatea umană dă o dimensiune suplimentară dezvoltării umane şi
întăreşte drepturile omului. Ea contribuie la securitatea statelor, pentru că se
concentrează asupra persoanelor şi ia în calcul riscurile ce nu sunt considerate ca atare
de către state. Totodată, contribuie la dezvoltarea umană, prin creşterea echităţii
sociale şi a diminuării factorilor de insecuritate. De aceea, organizaţiile internaţionale,
regionale, statele lumii, organizaţii ale societăţii civile regionale şi internaţionale sunt
preocupate şi acţionează în direcţia ameliorării securităţii persoanelor. Aceasta din
urmă, în principal, se referă la: protecţia persoanelor în situaţii de conflict; protecţia şi
abilitarea persoanelor în mişcare; protecţia şi abilitarea persoanelor ieşite din
conflicte; protecţia economică – asigurarea unui venit minim necesar fiecărui individ
precum şi crearea premiselor necesare dezvoltării economice; protecţie sanitară -
servicii de sănătate de bază pentru toţi; cunoştinţă, competenţă şi valori pentru
securitatea umană.
a) Protecţia persoanelor în situaţii de confict. Civilii şi necombatanţii sunt
principalele victime, iar câteodată ţintele conflictelor violente deşi în majoritatea
statelor, de cele mai multe ori, mult mai mulţi oameni sunt omorâţi sau răniţi datorită
violenţei criminale decât în urma războaielor. Cadrul juridic şi mecanismele menite
să protejeze civilii în timpul conflictelor au o importanţă deosebită în aceste situaţii.
În acelaşi timp, e necesar a fi găsite mijloacele adecvate de a impune respectarea lor
de către toţi actorii statali şi nonstatali implicaţi întrun conflict sau altul. Înainte de
toate, aceasta cere punerea în operă a strategiilor integrate ce leagă aspectele politice,
militare, umanitare şi sociale în acelaşi cadru. În acest sens, Comisia pentru Securitate
a ONU a propus plasarea în mod oficial a securităţii umane pe agenda problemelor de
securitate la nivel internaţional, regional şi cu diverşii actori naţionali. Respectul
drepturilor fundamentale ale omului, mai ales accesul la cetăţenie, şi observarea
strictă a dreptului umanitar în situaţiile de conflict sunt două aspecte esenţiale pentru
securitatea persoanelor. De asemenea, este important să se ia măsuri adecvate
împotriva autorilor violărilor masive ale drepturilor omului. Aceste eforturi, fondate
pe dreptul internaţional şi instituţiile abilitate prin lege, trebuie să fi e completate prin
iniţiative ce emană de la comunităţile vizate şi îşi propun să promoveze coexistenţa şi
reconcilierea. În acelaşi timp, este urgent să se reglementeze cât mai temeinic
modalităţile de acordare a ajutorului umanitar în situaţii de conflict armat, astfel încât
să se răspundă eficace nevoilor persoanelor afectate. Totodată, sunt esenţiale pentru
securitatea umană: dezarmarea, lupta împotriva criminalităţii organizate, îndeosebi a
traficului de persoane, a drogurilor, în contextul globalizării şi al integrării regionale.
b) Protecţia şi abilitarea persoanelor în mişcare. Pentru foarte multe persoane,
a emigra reprezintă o şansă de a-şi ameliora condiţiile de viaţă. Pentru alţii, a emigra
este singurul mijloc de a-şi asigura securitatea. Acesta este cazul persoanelor care sunt
19