STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

CONFLICTUL RUSO-GEORGIAN –
IMPLICAŢII MILITARE ŞI DE INTELLIGENCE
Cristian NIŢĂ *
Georgia's overwhelming military defeat and the continued presence of about 7,600 Russian
troops in the breakaway statelets of Abkhazia and South Ossetia make it extremely unlikely that
Tbilisi will try to retake them by force. With this long-coveted strategic goal out of reach, Georgia's
civilian and uniformed leadership must now reconsider the military's doctrine, training and
capabilities. Georgia's military capabilities and infrastructure have been seriously degrade, but the
conflict's aftermath could provide reform-minded military leaders the opportunity to define and
improve upon critical weaknesses, and ultimately rebuild a more effective force.
I. Introducere
Teritoriul actual al Georgiei a fost teatrul de exprimare a rivălităţilor pentru
controlul zonei între Imperiul Roman, Armenia, Bizanţ, Persia şi Imperiul Otoman.
După secole de dominaţie musulmană, începând din secolul al XV-lea, regii georgieni
au încheiat alianţe cu Rusia ţaristă. Rezultatul a fost anexarea Georgie în 1801. Până
în 1991, când s-a produs dezmembrarea URSS, Georgia a rămas sub controlul
Moscovei. La 18 ani dupa redobandirea independenţei şi după două războaie cu
provinciile separatiste Abhazia si Osetia de Sud, Georgia s-a aflat, între 7 şi 12 august
2008, intr-un război deschis cu Rusia, Războiul de cinci zile din Georgia a început
prin ciocniri de mică anvergură între forţele guvernamentale georgiene şi miliţiile sudosetine,
cu câteva zile înainte de noaptea de 6-7 august 2008, când preşedintele Mihail
Saakaşvili a ordonat armatei să reinstaureze ordinea în provincia separatistă Osetia de
Sud. Autorităţile de la Tbilisi au ales varianta atacului-fulger asupra Osetiei de Sud,
pentru ca percepţia era că o operaţiune militară ar avea şanse mai mari de a primi
suport din partea populaţiei. Componenta etnică a regiunii este tip „tabla de şah” -
satele osetine alternează cu cele georgiene, iar graniţa cu Georgia era mai permeabilă.
O analiză a perioadei premergătoare conflictului, precum şi a perioadei propriu-zise
de conflict ne indică cel puţin trei dimensiuni ale acestuia: dimensiunea militară
clasică, dimensiunea de intelligence şi dimensiunea cibenetnetică, care include şi
componenta de război informaţional.
II. Factorul militar rusesc
Războiul fulger dus de armata 58-a rusă în Caucaz merită o analiză specială. Dacă
coordonarea trupelor ruse a fost relativ bine făcută, este pentru că unităţile sale ieşeau din
exerciţiul „Caucaz 08”, care s-a desfăşurat în iulie 2008, potrivit unui scenariu
asemănător ofensivei asupra capitalei georgiene. Analiştii din cadrul serviciilor ucrainene
de informaţii militare indică faptul că după acest exerciţiu militar, mai multe nave ale
flotei ruseşti de la Marea Neagră nu s-au mai întors la bazele lor din Sevastopol, situat în
regiunea Crimeea a Ucrainei, ci au rămas în portul rusesc Novorossisk. Acest lucru a
condus la concluzia că Rusia plănuia o misiune mult mai serioasă pentru flota sa de la
* Doctorand, Academia Naţională de Informaţii
214