STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

extras în ţări precum Irak şi Kuweit. Zonele limitrofe Mării Caspice şi fundul caspic
sunt bogate în hidrocarburi.
În prezent. există mai mult de douăzeci de exploatări de petrol şi gaze şi au fost
identificate alte trei sute potenţiale. Prognozele rezervelor de petrol, potrivit unor
rapoarte, este de aproximativ 26 miliarde de tone, echivalentul a aproape 10% din
rezervele mondiale (250-300 de miliarde de tone). La fel de impresionante sunt şi
volumele prevăzute la rezervele de gaze naturale - de la 8 la 12 trilioane de metri
cubi. Companiile ruseşti (cu capital european) au o pondere de peste 10% la petrol şi
de aproximativ 8% la gaz. Cele mai multe exploatări şi dezvoltări de câmpuri
petroliere, de asemenea şi cele mai mari proiecte petroliere realizate în prezent în
regiune (nu fără participarea firmelor americane), se află în Azerbaidjan şi Kazahstan.
Experţii estimează că, în 2012, pe primul loc la producţia de petrol va fi Kazahstan –
circa 55%, locul doi va fi ocupat de Azerbaidjan cu 32%, Federaţia Rusă şi
Turkmenistan în total aproximativ 13% 4 .
SUA intenţionează să se consolideze temeinic în zona caspică şi în special în
Kazahstan. Se presupune că în următorii 10 de ani, volumul de investiţii americane în
sfera de producţie, transport şi prelucrare a petrolului kazah va fi de 190 de miliarde
dolari. Uşor mai mică, dar nu mai puţin impresionantă este de aşteptat o perfuzie de
dolari în industria petrolieră din Azerbaidjan.
Partea americană face eforturi considerabile pentru a aduce petrol şi gaze prin
conducte de tranzit, în vecinătatea Rusiei, ocolind teritoriul rus. Această poziţie este
un element al strategiei geoenergetice euroasiatice a SUA, pentru a minimiza
influenţa rusă în zona caspică şi îndepărtarea Rusiei de rezervele de petrol şi gaze. Pe
plan mondial, ca urmare a unei astfel de strategii sunt uşor de explicat cauzele
bolnăvicioase ale Washington-ului vis-à-vis de proiectul celor patru capitale,
Moscova, Aşgabat, Astana şi Taşchent privind realizarea unui coridor caspic de
petrol şi gaze spre Europa de vest care va tranzita teritoriul Rusiei.
Problemele Iranului şi Irakului din dorinţa de a proteja resursele de petrol şi
gaze din Orientul Mijlociu este motivul penetrării a multor tipuri de agenţi de
influenţă – de la organizaţii caritabile la alianţe politico-militare şi organizaţii ale
ţărilor care nu au declarat aceasta regiune zonă a propriilor interese naţionale. În
conformitate cu "Independent Military Review", în regiunea caspică cu excepţia
SUA, Marea Britanie şi Turcia, state ca Germania, China, Arabia Saudită, Emiratele
Arabe Unite şi Japonia au devenit vizibil prezente. Notabil este faptul ca în prezent
campaniile internaţionale controlează aproximativ 27% din rezervele de petrol şi
aproape 40% din cele de gaze, dar nu intenţionează să se oprească aici 5 .
În programul “Garda caspică”, SUA intenţionează să investească 135 mil.
dolari pentru dezvoltarea Forţelor Navale Militare ale Azerbaidjanului şi
Kazahstanului. “Esenţa acestui program – observau mai departe experţii ‘Independent
Military Review’ – este de a crea un sistem integrat de control al regimului din aer,
4 Oil-and-gas resources of the Caspian region //US Energy Information Administration, 2006; US
Western Geophysical.
5 Цыганок А.Д. Прикаспийский регион вчера и сегодня // Независимое военное обозрение.
18 мая 2007. (Tsyganok AD Caspian Sea region yesterday and today / / Independent Military
Review. May 18, 2007.)
35