STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

materiilor prime şi a energiei, se mai arată în raportul OMC. La toate acestea se
adaugă industrializarea rapidă, dar şi entuziasmul pe care îl afişează locuitorii acestor
ţări faţă de tehnologiile de ultimă oră.
China este deja o putere recunoscută pe plan mondial, cel puţin în domeniul
economic. Din punct de vedere al populaţiei, se află pe locul 1 în lume, cu 1,3
miliarde de locuitori.În ciuda faptului că este condusă de un regim comunist, China s-
a dezvoltat rapid în ultimii ani şi deja a ajuns din urmă ţările dezvoltate, iar pe unele
le-a şi întrecut, la anumite capitole. În ultimii 25 de ani, produsul intern brut (PIB) al
acestei ţări a crescut cu 9,6% pe an, reprezentând cea mai rapidă ascensiune, iar în
prezent economia chineză se află pe locul 3 în lume, potrivit cifrelor date publicităţii
de Banca Centrală de la Beijing, în iulie 2008. Iar dacă puterea de cumpărare ar fi
criteriul de clasificare, atunci China ar fi întrecută doar de SUA.
Creşterea spectaculoasă a Chinei se datorează, în primul rând, reputaţiei de
producător "low-cost" pe care şi-a construit-o în ultimii ani. Acolo există muncitori
mulţi, buni şi ieftini, infrastructură decentă, tehnologie la fel, toate ducând la o
productivitate mărită. Prin urmare, investitorii străini se înghesuie în această ţară - au
adus aici 80 de miliarde de dolari numai în anul 2007-, la fel ca şi turiştii - China se
află pe locul 4 în topul celor mai vizitate ţări.Cei mai mulţi analişti, economici ori
politici, sunt de părere că SUA nu îşi vor mai păstra mult timp fotoliul de lider, în
condiţiile în care China creşte atât de spectaculos, din toate punctele de vedere.
Unul dintre aceşti analişti este James Kynge, un jurnalist care s-a ocupat mulţi
ani numai de această ţară asiatică, de la prestigioasa publicaţie "Financial Times". În
cartea sa, "China Shakes the World: The Rise Of A Hungry Nation" ("China zguduie
lumea: ascensiunea unei naţiuni flămânde"), Kynge încearcă să demonstreze că
ascensiunea Chinei din ultimii 20 de ani seamănă destul de bine cu cea a Statelor
Unite de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Jurnalistul scrie
despre avantajele Chinei, infrastructura modernă combinată cu mâna de lucru ieftină
şi bună, care au făcut din această ţară "noul centru industrial al lumii" - exact cum era,
odată, America. Chinezii lucrează mult şi bine, pe salarii mici, mai scrie Kynge. De
fapt, chinezii primesc tot cam atâţia bani cât primeau americanii şi britanicii în secolul
XIX, potrivit specialistului de la "Financial Times". Acesta a calculat că un muncitor
din Chicago, în anul 1850, primea de trei ori mai mult decât un chinez din zilele
noastre, pentru aceeaşi treabă.
Ce urmări are această realitate? Occidentalii au început să îşi piardă locurile de
muncă, pentru că majoritatea companiilor s-au reorientat şi s-au relocat în China, unde
era mult mai ieftin şi mai avantajos să producă ceva decât la ei acasă. După ce
Beijingul s-a alăturat Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în 2001, salariile şi
numărul locurilor de muncă din ţările occidentale s-au diminuat. În SUA, circa trei
milioane de muncitori şi-au pierdut slujbele, iar în Europa de Vest, rata şomajului s-a
ridicat la aproape 9%, potrivit jurnalistului american.
Rusia, pe de altă parte, este un alt adversar redutabil al SUA, pe teren politic şi,
tot mai mult, pe teren economic. Ca întindere, Rusia este cea mai mare ţară din lume,
ocupând a opta parte din suprafaţa totală a globului. Este atât de mare, încât are vecini
şi pe continentul asiatic (China), şi pe cel european (Norvegia, de exemplu). De altfel,
este situată la o aruncătură de băţ şi de Statele Unite, dar şi de Japonia. Ca populaţie,
345