STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Atributul în jurul căruia au loc cele mai profunde şi complexe dezbateri este cel al
suveranităţii statelor asupra unui teritoriu. Evoluţiile politice din unele state de pe
continentul african, din Asia Centrală sau de Sud Est aşa numitele failed-states cum ar
fi Somalia, Angola, Irakul, Afganistanul, Georgia etc., care nu mai au forţa necesară
pentru a controla spaţiul propriu de suveranitate, dar şi cele din Europa prin care unele
state au acceptat o suveranitate limitată pentru a da consistenţă politică unui nou actor
pe harta lumii-Europa, au determinat pe unii teoreticieni să tragă concluzia ca rolul
statului este în declin 11 .
Mediul actual de securitate este marcat de modificări profunde în principalele
domenii ale existenţei sociale. Războiul Rece s-a sfârşit în anii 1990-1991, URSS şi
Iugoslavia s-au dezmembrat, NATO şi UE s-au extins spre Est, în direcţia bazinului
Mării Negre, Caucazului şi Orientului Apropiat ( de fapt între Marea Baltică şi Marea
Neagră), UE accede spre statutul de actor mondial, la rivalitate cu SUA. În acelaşi
timp, Federaţia Rusă şi-a redus influenţa politico-militară la un moment dat, dar aspiră
la o poziţie internaţională deosebită. R. P. Chineză şi India nutresc la rândul lor
ambiţii de “superputeri politico-economice”.
Cunoaşterea avansează în ritmuri ameţitoare, informaţiile se difuzează rapid şi
pe spaţii extinse, evenimentele se înlănţuie “ameţitor” şi “derutant”, ritmul istoriei s-a
accelerat considerabil. Societăţile tradiţionale preindustriale, economiile naţionale şi
regionale, mentalităţile şi comportamentele sociale se remodelează, “civilizaţiile se
întrepătrund şi se confruntă”, totul pare a se mişca inexorabil pe traiectoria “satului
global”.
Vechii actori îşi reduc ponderea sau dispar de pe scena internaţională; alţi actori
- de tip statal, sisteme integrate economico-politic şi militar, corporaţii şi ONG-uri
transnaţionale, organizaţii regionale, continentale şi globale - îşi dispută şi împart
“prima scenă a lumii”. Acum, la începutul mileniului III, este foarte clar că se naşte o
nouă lume, chiar dacă într-un fel, continuă să coexiste cel puţin “trei lumi” (în curs de
industrializare-modernizare, industrială şi postindustrială în conformitate cu o
terminologie deja consacrată) 12 .
În acest mediu, nici un stat nu se poate izola sau rămâne neutru, nici un stat nu
este la adăpost şi nici unul nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. Ca
urmare, securitatea internaţională tinde tot mai mult să-şi manifeste caracterul
indivizibil, iar comunitatea internaţională este tot mai conştientă de răspunderile
globale ce îi revin.
2. Tendinţe şi evoluţii în mediul de securitate
Numeroase state periculoase vor intra, probabil, în clubul nuclear, armele
chimice şi bacteriologice vor prolifera pe scară largă, iar numărul rachetelor de
croazieră şi al celor balistice cu raza mai lungă de acţiune în teatrul operaţiunilor
militare va creşte semnificativ, în special în Orientul Mijlociu. Această dinamică are
capacitatea de a schimba fundamental echilibrul de forţe în teatrul de acţiuni militare,
11 Masatsugu Matsuo, Some Reflections on the Assumptions of the Mainstream International
relational Theory, în Hiroshima Peace Science, vol. 24, 2002, p. 47-69.
12 Dr. Teodor Frunzeti, Dr. Vladimir Zodian, Op.cit, p. 38
259